Am ieșit împotriva mea în fața ta și am zis că o să îmi țin cuvintele închise, dar eu le-am dat drumul să te cheme și ele m-au înșelat. Căci nu ai venit tu, cel pe care îl doream, ci te-ai trimis un străin înaintea mea, cu gândurile adormite de o dragoste îmbătată, prăvălită peste îmbrățișările noastre, cu privirea ta aproape oarbă la mine.
Atunci când ai încercat să răspunzi vocii mele, ai chemat din mistere uitate până și de gând, glasul strigătelor disperate, pe acelea ale unui om pe care eu nu îl cunosc nici de acum, nici de vreodată. Omul pierdut se cheamă acel om, iar strigătele lui sunt ca “minisunetele” ce te fac să tremuri pe dinăuntru și îti dau foc fără să ai vreo șansă să îl stingi, o, tu, nebunule!
Mi-ai strigat să dispar așa cum am venit, înapoi să plec și să te las cu liniștea ta!
Să mă întorc în propria mea viață fără să mă gândesc că te-am cunoscut vreodată, că tu ai fost cel care mi-a întins mâna doar ca mai apoi să o închizi singură într-un buzunar ce stă întors din dreptul inimii tale, unde tu nu ai porți pentru mine, acum că eu doar acolo aș vrea să stau.
Dar cum să te uit, când îmi știi toate gusturile și toate secretele, iar tot mirosul meu se desprinde din ceea ce a primit lângă tine? Nu ți se pare că ești absurd să îmi ceri să revin la ceea ce eram înaintea ta, la ceea ce sunt fără tine. Dar te rog să încerci să rupi din mine partea ta. Smulge-mă bucată cu bucată sau decojește-mă de amintirile cu tine. Ia-mi vraja ochilor tăi sau mai bine ia-mi vederea cu totul și lasă-mă în acel abis unde m-ai aruncat. Dar te rog să pleci definitiv, să nu îți împingi întunericul în emoția profunzimii mele, stai neintersectându-te cu mine, oricât de dor știm amândoi că ți se va face. Oprește-te singur înapoia mea și zidește distanța dintre noi cu atâtea surogate pe câte poți pune mâna, poate una îmi seamănă, iar atunci să mi-o lipești de spate, ca între noi să fie mereu altcineva.
Să îmi iubești masca cu ardoarea cu care m-ai iubi pe mine e cea mai simplă minciună cu care te poți păcăli. Tu, acum, fă ce vrei!
Sursă foto: stellaresque42.tumblr.com
M-ai războit cu toate armele pe care le-ai găsit ieșite din mâinile mele, m-ai învins de fiecare dată când eu am ales să-mi închid ochii ca un mișel care se teme să nu se rănească pe el. Iar la final, eu, în tăcerea mea, îți domolesc țipetele și amețeala ta, când te învârți că mă vezi cum sângerez și rezist.
Și vrei putere, vrei să te simți iar viu pe socoteala mea?! O, tu, nebunul meu drag! Ești răpus de ceea ce simți? Te-au învolburat atât de mult ochii mei? Te declari cumva învins? Matematica dintre noi stă undeva pe la începutul sistemului de ecuații, iar eu declar aceste jocuri de-abia deschise. Olimpice îmi vor fi eforturile înspre tine. Te rog, nu mă dezamăgi, aruncându-ne în mediocritate.
Iartă-mă că îndrăznesc să gândesc și iartă-te că și tu comiți același păcat, așa cum eu te iert că mereu vrei să vii din sens invers și să mă arunci, confuză, unui joc de șah.
Guest post by MIB
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
