Jean-Pierre şi Luc Dardenne sunt consideraţi echivalentul belgian pentru cuplul de regizori americani Joel şi Ethan Coen, cineaști destoinici, în stare să surprindă esențialul. Cunoscuţi şi sub numele de “fraţii Dardenne”, sunt veterani la Cannes și câștigători a două premii Palme d’Or (pentru Rosetta și L’Enfant). Pelicula din 2014 – Deux jours, une nuit – fără a avea aplombul precedentelor, se constituie într-o severă radiografie a muncitorimii din Belgia actuală. Din acest mediu, se desprinde portretul unei femei aflate între fervoare și renunțare.
Argumentul regizorilor pare unul simplu: Sandra (Marion Cotillard) tocmai ce a fost externată din spital, după o cădere nervoasă. La puțin timp, constată că acel concediu medical pe care şi l-a luat va deveni unul permanent, deoarece s-a votat încetareacontractului ei de muncă. Conform regulamentlui, fixat de echipa de conducere de la “Solwal”, singura şansă ca ea să revină la locul de muncă este să îi convingă pe colegii de serviciu să renunţe la o primă de o mie de euro şi să voteze pentru rămânerea ei în companie. De-a lungul unui weekend istovitor, susținută de soțul ei, Sandra încearcă să găsească fiecare coleg în parte pentru a discuta cu el şi a-l convinge să voteze în favoarea ei. În luptă directă cu neputința (“oferită de boală”) și cu spaima creată de un maistru care manipula muncitorii, Sandra se vede nevoită să se smulgă din marasm și să se-ncarce cu energia disperării.
Ancorat puternic în realitate, cinema-ul duoului Dardenne este sobru, cu o mare economie de efecte, apropiat de cel al tinerilor regizori români douămiiști. Observatori ai intimului și ai socialului, Jean-Pierre și Luc tratează integrarea marginalilor pe fundalul unei actualități ardente. Eroina din Deux jours, une nuit reprezintă ceea ce suntem cu toții – o îngemănare de forță și slăbiciune. Poate de aceea, noi, spectatorii ne îndreptăm atenția asupra destinului acestei femei, aflată într-un moment de cotitură. Mai mult decât atât, ea apare ca un veritabil model de curaj și abnegație. Într-o vreme în care mai toate companiile se confruntă cu reduceri de personal, binomul Dardenne reinjectează o doză de uman în sistem și atenționează spectatorul să arunce o privire mai atentă, lucidă. Filmul etalează o galerie de personaje eteroclite, confruntate cu dilema morală. Într-o Belgie cosmopolită, eroii – veniți din toate colțurile lumii – reacționează în mod diferit, lăsând privitorul să înțeleagă profunzimea naturii umane. Cineaști-militanți, Jean-Pierre și Luc sunt mai întâi de toate, apărători ai drepturilor omului. Poate de aceea, filmele lor sunt puternic animate și, chiar, pasionante. În Deux jours, une nuit, eroina luptă să-și păstreze locul de muncă, și, mai mult decât atât, să redevină ea însăși, după ce fusese deposedată de identitate. În stilul lor – epurat, nervos și bulversant -, cineaștii portretizează o femeie tânără ce-ncearcă, pe toate căile, să își recâștige locul într-o societate prea grăbită cu excluderile. În spatele acestei trame inspirate de o Europă în criză, de-a lungul unui lung șir de întâlniri, regăsim…umanul (mâini împreunate, oameni de rase diverse, respingeri agresive, jenă, violență domestică, scuze și plânsete). Gesturile, promisiunile și fărâma de speranță nu o împiedică, totuși, pe Sandra să spună: “Au dreptate, sunt un nimeni.”
În rolul principal, Marion Cotillard, se pliază perfect pe stilul Dardenne și creează un portret plin de nuanțe, într-o interpretare sobră, dar profundă. Deși nu știm cauza care-a produs deteriorarea sănătății sale (depresia nervoasă), eroina menține ritmul întregii pelicule, prin alternarea mobilității cu inerția, iar franțuzoiaca întrupează energia pură în dialog cu evanescența. Remarcabil coordonată de cei doi realizatori, Marion Cotillard expune fragilitatea interioară, sentimentul de revoltă, dar și demnitatea, într-o bulversantă experiență de viață.
Ca în clasicismul francez (dileme de tip cornelian), opțiunile se află între conștiință și interesul material. Solidaritatea este fitilată și nimeni nu poate rămâne imparțial, făcând să pară imposibilă orice alegere. Fără să ne lase să pierdem revenirea către acceptarea de sine a eroinei, Jean-Pierre şi Luc Dardenne ne transmit un mesaj clar. Vinovații nu sunt cei care-au votat împotriva Sandrei, ci capitalismul sălbatic ce-i silește pe patroni să suprime locuri de muncă pentru a face economie de fonduri pentru salariile celor rămași în slujba lor. Totuși, acest adevăr nu este denunțat cu pathos, ci învăluit cu finețe ceea ce nu face ca filmul să capete accente politico-economice. Câștigul salarial redus, traiul la limită, peisajul industrial din Seraing, aproape dezolant, și forța interpretativă a lui Marion Cotillard îmbracă această fabulă crudă într-o aură de natural. Solidaritatea, generozitatea se fracturează mereu de-a lungul vieții și devin – uneori -, facturi de plată. Întreaga poveste degajă o tristețe profundă, deși este construită pe acțiune (puțin obositoare prin repetitivitate) și izbește spiritul privitorilor. Există, însă, și o scenă banală – dar înduioșătoare -, în care eroina aranjează paturile celor doi copii ai săi, năpădită de gândurile ei. Martori tăcuți ai acestei experiențe, copiii amintesc, cumva, de speranța venită ca în cântecul Petulei Clark: «Quand je ne dors pas, la nuit se traîne, la nuit n’en finit plus. Et j’attends que quelque chose vienne.»
Oferind “felii de viață”, cu personaje veridice, complexe, Deux jours, une nuit provoacă spectatorii la interogații despre o lume ce lasă impresia că, pentru a trăi, trebuie să vânezi locul de muncă al altuia. De la un astfel de film nu ieșim, ci îl păstrăm în noi.
Regizor: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne
Scenarist: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne
Operator: Alain Marcoen
Producător: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne
Monteur: Marie-Hélene Dozo
Distribuţia:
Marion Cotillard (Sandra)
Catherine Salée (Juliette)
Fabrizio Rongione (Manu)
Christelle Cornil (Anne)
Pili Groyne (Estelle)
Simon Caudry (Maxime)
Batiste Sornin (M. Dumont)
Premii, nominalizări, selecţii:
Cannes (2014) – Palme D’Or , nominalizat: Luc Dardenne, Jean-Pierre Dardenne
Citiţi şi
Decât fericită la Costinești, mai bine în depresie la Monaco
Anatomie d’une chute / Anatomy of a Fall
Cu ironie, fără filtre – Triangle of Sadness
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
