“I am Free like a Bird/Happy like a Bird/I travel like a Bird/I’m a Citizen of the World!”
Ştiu un cuplu deloc hazos, aşa cum erau Petruchio şi Katarina, şi asta din motiv de zodie comună – Săgetător -, zic cei care cred în zodiac şi chiar îşi aleg partenerii în funcţie de el. L-am numit dresorul şi femeia îndărătnică.
Doi Săgetători, aşadar. Cică aceasta ar fi o combinaţie letală cel puţin pentru unul dintre ei: aventurieri, cu riscul şi foamea de adrenalină în sânge, combinaţii năucitoare de abilităţi şi incapacităţi, de inteligenţă şi burduf de câine, luciditate şi inconştienţă, generozitate şi egoism, loialitate şi infidelitate, sălbatic şi domestic, infantil şi matur, tact şi gafă, calm şi exploziv, glorie şi eşec răsunător, lumină şi întuneric, intransigenţă şi îngăduinţă, previzibil şi surpriză. Farsori şarmanţi, uneori cabotini patetici, călcători pe cadavre (cuceririle de care se plictisesc repede), oameni ai extremelor, pentru care nu există staţii între bal şi spital, dominatori care urăsc organic sclavia ocazională, o specie cu un apetit insaţiabil pentru libertate. Înţeleasă discreţionar.
O fi ceva adevărat, pentru că din asta li s-a tras amândurora. Tocmai asemănările, ridicate euforic la rang de compatibilităţi în vremea dragostei tinere, le-au venit de hac. Şi s-au angajat dumnealor de la un timp, într-o deloc inteligentă trântă a orgoliilor: fiecare a vrut, pe româneşte, să pună şeaua pe celălalt. Care, cu mijloacele de care a dispus, native şi, fireşte, dobândite. Iar la ultimele chiar erau nişte diferenţe alarmante.
El a recurs, în interiorul limitelor proprii, la un dresaj motivaţional la fel de rar ca şi ochii căprui: “nu acord exclusivitate”. Ea s-a ambiţionat să-i arate că n-o ating defel toate demonstraţiile lui de… slăbiciune. O superioritate cam costisitoare în plan psihologic. Iar lupta, pentru că asta a ajuns relaţia lor, este şi inutilă, şi inegală.
Un prieten astrolog, care le urmăreşte deriva printre astre, o sfătuieşte pe ea să-şi caute perechea prin alte zone ale zodiacului. Dar ea stăruie şi întârzie fără viitor într-o legătură compromisă, ca măcar inconsecvenţa nativilor s-o infirme, dacă încăpăţânarea nu poate.
Să pui totuşi doar în cârca astrelor o astfel de nepotrivită potrivire? Trebuie să mai fie şi altceva la mijloc. Dar sigur nu dragoste. Şi tot sigur este că în cazul lor, dictonul ad augusta per angusta (n.red. pe căi aspre, către stele) îşi pierde nobilul înţeles.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
