U2 anunță o ediție specială, cu titlul “U2’s Daring Descent Into Darkness”, pentru a aniversa împlinirea a 20 de ani de la legendarul “Achtung Baby”. Colecția va fi lansată internațional la sfârșitul lunii octombrie și va conține înregistrări în premieră, secvențe filmate, remix-uri, documentare, variante demo, plus filmul realizat de regizorul laureat cu Oscar, Davis Guggenheim, “From The Sky Down”.
Probabil că nici nu ne-am dat seama care a fost exact momentul în care trupa U2 a încetat să fie o formație de muzică și s-a transformat într-un concept hibrid, parte vehicul pentru cauzele umanitare, parte legendă. Unii pun tranziția pe seama unui posibil complex mesianic care l-ar putea încerca pe Bono – un tip care a vorbit, de-a lungul timpului, atât despre bunăstarea economică a oamenilor din țările sărace, cât și despre SIDA, libertate sau influența Bisericii Catolice -, alții consideră că este o datorie civică să îți împrumuți notorietatea câștigată pentru a cere solidaritate. Dincolo de politică, însă, trupa U2 a fost cândva formată din niște băieți care voiau să facă muzică și asta este, de fapt, fundația pe care laboratoare complicate de marketing reclădesc permanent o legendă. O lumină nouă asupra unuia dintre cele mai importante capitole din cariera trupei, apariția albumului “Achtung Baby”, vine de la regizorul de Oscar Davis Guggenheim, o dată cu filmul “From The Sky Down”, prezentat în premieră luna trecută, la Festivalul de la Toronto. Fanii au fost încântați să rememoreze, într-o lumină contemporană, unul dintre punctele-pivot în istoria celor de la U2, probabil acea verigă-cheie din lanțul care i-au ținut de atunci împreună. În ’90, U2 părea să experimenteze o criză de imagine. Albumul “Rattle and Hum”, lansat în 1987, după turneul “Joshua Tree”, fusese aproape anulat cu critici nefavorabile, iar intenția anunțată a irlandezilor de a aduce un omagiu legendelor rockului a fost înțeleasă doar ca pe o tentativă de a capitaliza imaginea unora mai buni. Aveau nevoie, deci, de o declarație puternică, în măsură să schimbe percepția și în acest context, “Achtung Baby” a venit să anunțe marea schimbare, o mutare bine calculată în direcția muzicală și tematică, cu incorporarea de influențe de rock alternativ, dance, electro și industrial. A fost, probabil, cea mai dramatică modificare în stilul formației de după “The Unforgettable Fire” – un album care avea să aducă, în 1984, nu numai un sound nou, dar și o capodoperă precum “Pride (In the Name Of Love)”.
Vremea schimbării
Unii ar spune că era oricum vremea pentru o schimbare, mai ales că lumea întreagă se schimba în 1990, scuturându-se, printre altele, de unul dintre cele maiputernice simboluri ale Cortinei de Fier, Zidul Berlinului. Și cine ar fi putut simți mai bine asta decât Bono, întotdeauna atât de atent la mersul lucrurilor? O cale de a înțelege succesul de atunci este cercetarea ecourilor sale de acum. Guggenheim își începe povestea cu concertul grandios pe care Trupa U2 îl ținea anul acesta la Glastonbury, pentru a marca împlinirea a 20 de ani de la “Achtung Baby”. Plonjază apoi în amintiri, cu povești din studiourile Hansa din Berlinul de Est și la Windmill Lane, în Dublin, unde o echipă care s-a dovedit de aur a înregistrat în 1990, vreme de șase luni, albumul legendar, cel de-al șaptelea din cariera trupei. Printre colaboratorii celor de la U2 se numărau atunci și producătorii Daniel Lanois și Brian Eno, alături de Steve Lillywhite, plus celebrul Anton Corbijn, despre care știe cam toată lumea câte ceva, măcar și numai că e responsabil pentru videoclipul “Enjoy The Silence” al celor de la Depeche Mode. Albumul “Achtung Baby” a fost editat de Flood, iar primul single, “The Fly”, a deschis, de fapt, o serie notorie de hituri, de la “Mysterious Ways”, “One”, “Even Better Than The Real Thing” sau “Who’s Gonna Ride Your Wild Horses”.
Dacă acum douăzeci de ani, Bono spunea că “Achtung Baby” a fost “felul în care patru bărbați au tăiat Joshua Tree”, Jon Pareles, de la New York Times, scria că “U2 a dat o șansă anilor ‘90 să nu fie vreodată abandonați în uitare”. Albumul a câștigat un Premiu Grammy pentru Best Rock Performance, iar în 2003 a fost înclus, pe locul 63, în topul Rolling Stone al celor mai bune albume ale tuturor timpurilor. Inventariind rapid anii de început ai trupei și primele show-uri, Guggenheim trece la lucrurile de structură, fără a sonda cu adevărat complexul de grandomanie al lui Bono – ignoră complet activitățile acestuia din afara scenei începând cu declarațiile politice până la cele umanitare – concentrându-se mai degrabă pe uluirea pe care a simțit-o grupul când a realizat atât notorietatea de care se bucura, cât și propria incapacitate de a face show pe stadioane – în momentul în care s-au dovedit atât de capabili să le umple până la refuz. Guggenheim ignoră și coordonata cronologică, preferând să urmărească dinamica acestui grup, pentru a face un mai mult decât un film aniversar, ci un portret cuprinzător al trupei, realizat în cheia vizuală U2, pentru a lăsa la final impresia că s-a spus totul despre parcursul uneia dintre cele mai importante trupe din istorie.
Cadou de toamnă – o ediție aniversară
Pentru a marca 20 de ani de la lansarea din 1991, o ediție aniversară “Achtung Baby” va fi disponibilă din 31 octombrie 2011 și în magazinele din România, anunță Universal Music. Este vorba de cinci ediții fizice, printre care și cele pe vinil, CD, DVD și format digital, care vor conține materiale recent descoperite din perioada înregistrărilor din 1990, piese care nu au fost facute publice niciodată până acum, materiale nelansate, imagini video, remix-uri, B-side-uri și documentare, ba chiar și un întreg album de demo-uri și versiuni ale pieselor ce au ajuns pe albumul din 1991. În ediția aniversară a albumului va fi inclus și filmul “Achtung Baby”, selectat pentru a deschide, pe 8 septembrie, Festivalul Internațional de Film de la Toronto.
Citiţi şi
Vreau doar să înțeleg de ce ai ales să fii singur
You’re the best thing about me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
