„Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” spunea André Malraux în timpul războiului rece. Din perspectiva prezentului, eu aş spune însă că secolul XXI va aparţine roboţilor. Şi asta pentru că automatizarea ocupă un loc tot mai important în vieţile noastre – profesionale, dar şi în cele de zi cu zi. Totuşi, specialiştii estimează că întotdeauna va fi nevoie de oameni, pentru că roboţii (din câte ştim până acum) nu pot avea sentimente, nu pot fi empatici şi nici nu pot da dovadă de creativitate (deşi complexitatea algoritmilor şi big data deja depăşesc capacitatea umană de procesare). Dar oare nu este cumva o greşeală să credem asta, căci roboţii, pur şi simplu, nu au nevoie să copieze modalităţile umane de a fi şi de a lucra – ei vor folosi abilităţi care nu se vor afla nicicând la îndemâna noastră.
Astfel, ei vor înlocui treptat (iar acest proces deja a început) munca necalificată şi repetitivă (dar nu numai, atenţie!) în domenii foarte diverse de la sănătate, educaţie până la arhitectură şi jurnalism (de exemplu, oamenii preferă să consulte siteurile cu informaţii medicale, decât să meargă la doctor).
Sistemul actual are, într-adevăr, lacune şi mii de oameni sunt privaţi de acces la servicii esenţiale – de sănătate, legale, de educaţie. Este un sistem scump şi tot mai ineficient, chiar şi în ţările bogate, aşa că „presiunea” tehnologizării se pare că ne „forţează” mâna. Dacă până şi Vaticanul a iniţiat o aplicaţie pentru dispozitivele inteligente care să-i ajute pe oameni să se pregătească de confesiune…
Standardizare, sistematizare, automatizare, servicii profesionale online anunţă un salt evolutiv nemaiîntâlnit al omenirii sau poate prăbuşirea ei prin anularea tot mai evidentă a exact celei mai importante trăsături ale sale – umanitatea?
Sinceră să fiu, îmi plac roboţii – cu condiţia să se rezume totuşi la ce ştiu să facă mai bine şi într-o măsură controlabilă – aşa cum sunt aceşti roboţi de bucătărie. Recunosc, mă ajută mult şi îmi fac viaţa mai frumoasă – iar aici se găsesc şi mai multe feluri de astfel de „ajutoare”, dar… căci există un dar, nu cred că omenirea trebuie să capituleze în faţa maşinilor. Căci, fără a fi paranoică, mă tem totuşi ca nu cumva poveştile de groază despre revolta roboţilor să se adeverească vreodată. Și nici previziunile de genul că până în 2025 vom face sex cu roboți umanoizi… Brrr…
Citiţi şi
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Philips la Romanian Creative Week: Îngrijirea părului între eleganță și inovație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
