Dragul meu A,
Nu ştiu cum să încep, dar simt că trebuie să îţi mulţumesc pentru că m-ai lăsat să îţi fiu alături zece ani, m-am mândrit mereu cu frumuseţea ta, cu ochii tăi albaştri, cu chipul tău angelic, ai fost şi eşti un bărbat perfect.
A fost o onoare pentru mine să te pot numi „soţul meu”, atâţia ani te-am pus pe piedestalul cel mai înalt al inimii mele, erai începutul şi sfârşitul meu, erai Dumnezeul meu…
Între început şi sfârşit este şi un cuprins, al nostru nu a fost perfect, am început să te pierd, am făcut cunoştinţă cu celălat A., dur, indiferent, nepăsător faţă de mine.
De ce nu ai mai mers până în pânzele albe pentru mine? De ce te-am pierdut în alte mâini de femeie? Ce nu ai mai văzut la mine?
Cred că răspunsul nici tu nu îl ştii, pur şi simplu nu ţi-am fost de ajuns ca femeie, ca trup care să te satisfacă, să te înnebunească …dacă asta ai căutat, să ştii că fericirea nu e acolo… sau poate nu e pentru mine.
Doamne, cât m-am străduit să am grijă de tine, eu eram fericită când îţi spălam hainele, le călcam, uneori le ţineam strâns la piept, miroseau a tine …iar tu de cât timp ai uitat parfumul meu??
Nu înţeleg de ce m-ai vândut pentru nişte corpuri ieftine, pentru nişte femei care ţi se ofereau în schimbul unei plimbări cu maşina?? Asta crezi că meriţi tu, nişte femei uşoare?? Asta îţi este prada??
Iartă-mă dacă uneori nu ajungeam la nivelul lor de frumuseţe, eram ocupată să am grijă de noi, de tine, să te aştept acasă cu patul aranjat, hainele împăturite, cu mâncarea învelită în staniol… da,în staniol, cred că erai ocupat să încălzeşti alte paturi …eu eram ocupată să îţi păstrez mâncarea caldă…
Amintiri, A., astea sunt ale mele, unde eşti doar tu fără ele?
Iartă-mă că nu am mai fost puternică să mai continui, dar muream, mă durea prea mult absenţa ta, nopţile în care fugeai de mine…
Ştii că atunci când dormeai îţi luăm mâna şi mă mângâiam cu ea??
Te-am iubit cu inima, cu sufletul, cu toată fiinţa mea… Iar tu, „cealaltă femeie”, să nu te mândreşti cu el… te-a cunoscut ca pe o femeie uşoară, doar să îi satisfaci corpul.. nu mă poţi înlocui, nu ai să fii ca mine… Singurul loc pe care îl meriţi este în patul lui… şi îţi doresc să treci şi tu prin suferinţa mea, ca abia atunci să meriţi un bărbat ca el.
Să te văd acum, poţi păstra un bărbat ca el zece ani lângă ţine?? Aşa cum mă vezi tu, soţia înşelată, cu burtă tăiată… dar o insipidă ca mine i-a făcut un copil… am fericirea de a fi mamă, tu ce ai??
A., eu am pierdut războiul dintre noi şi m-am retras lângă un chip asemănător ţie, nu eşti tu, nu te mai caut nicăieri, oricum nu am să te găsesc în altcineva…
Se spune că „acasă” este acolo unde îţi este sufletul. Al meu a rămas la tine.
P.S.: poate într-o bună zi vom merge iar „acasă”, împreună …
Cu drag, F.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
