Când renunți la tot ca să o iei de la capăt, ești laș sau curajos? Ești un ratat, un dezertor, atunci când vrei să schimbi tot numai să nu-ți mai fie rău în continuare? Înseamnă că ai eșuat sau înseamnă că ești un curajos în plin proces de vindecare?
Când te gândești să rătăcești la propriu prin lume, ești un inadaptat sau un norocos care-și trăiește visul lui și al altor câtorva milioane de oameni?
Când nu-l mai vrei înapoi pe cel plecat, dar ai mai sta o viață la povești cu el, înseamnă că regreți ce ai pierdut sau că te bucuri de revedere?
Terence Donovan • For Nova – June 1973
Când îți cântărești succesul, te uiți la cei de jos sau la cei de mai sus?
Când vrei ceva și te răzgândești, înseamnă că ești neserios sau matur și cântărești mai bine deciziile?
Când poți să ripostezi și nu o faci, ești înțelept sau fricos?
Când speri la mai bine în plină criză , ești optimist sau nerealist?
Când ai vrea să iubești, dar ți-e teamă, ești precaut sau rănit?
Când nu știi cine ești, înseamnă că te-ai rătăcit sau că ești în plin proces de dezvoltare și evoluție?
Când ai vrea să pleci și totuși ramai, ești tolerant sau slab?
Când ți-e dor, dar nu spui, înseamnă că ești orgolios sau că pur și simplu nu vrei să răscolești sufletele altora?
Când aștepți înseamnă că ești răbdător sau nesigur?
Când sfârșitul este doar un nou început, atunci greșeala devine virtute?
Când iubești, te pierzi sau te regăsești?
Când dintre două situații rele o alegi pe cea mai puțin rea, înseamnă că ai pierdut sau că ai câștigat?
Noi pierdem altceva în afară de timp în viața asta? Dar câștigam altceva în afară de experiență?
Avem vreo unitate de măsură exactă pentru toate, vreun aparat precis?
Aș vrea să știu dacă sunt curajoasa care vrea să o ia de la capăt când nu mai poate continua, dacă o să mi se umple inima de bucurie când o să-l revăd, fără să aibă loc și o fărâmă de regret, dacă am învățat să-mi cântăresc bine deciziile și mi-am rezervat dreptul de a mă răzgândi, dacă sunt doar precaută în iubire și nu caut să tulbur viețile celorlalți cu mărturisirile mele de dor imens.
Mai suntem astăzi ce am fost ieri?
Când pierdem tot, ne regăsim pe noi înșine sau ne recreăm?
Când pierdem tot, dar ne avem pe noi înșine, oare chiar am pierdut ceva din ceea ce era al nostru?
Guest post by Denisa Ion
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
