Chiar dacă nu È™tiam, abia aÈ™teptam să te reîntâlnesc, probabil din dorinÈ›a de a mai simÈ›i emoÈ›ia primordială a idilei, însă m-am înÈ™elat. A fost o capcană a emoÈ›iilor care îngânau suferinÈ›a ÅŸi durerea spre sinele meu pierdut. Vorbesc la telefon, aÅŸteptându-te… È™tiam că trebuie să vii. Ciudat, dar te simÈ›eam aproape. Ochii mei se plimbau prin mulÈ›ime, scanând mii de chipuri, dar nici unul nu se potrivea descrierii. AÈ™teptam acea tahicardie, acea accelerare a inimii, atunci când albaÈ™trii noÈ™tri s-ar fi găsit. Ajung la concluzia că nu pot fi atât de indiferent, nu pot fi atât de rece. Te văd, zâmbeÈ™ti! Èšii un străin de mână È™i te prefaci că nu mă observi. ÃŽntorc privirea ca să nu-mi vezi inima care plânge. Abia acum mi-am dat seama că urcuÈ™ul meu pe Golgota primei despărÈ›iri nici n-a început. Mândria îmi interzice să plec, iar orgoliul nu vrea să vadă imaginea masacrului. Èši-ar plăcea să mă vezi suferind, sunt absolut convins de acest lucru, altfel nu pot să înÈ›eleg de ce te-ai oprit… poate din curiozitate, dar n-ai înÈ›elege răul pe care mi l-a provocat acea îmbrățiÈ™are prelungită până la aÈ™teptarea artificiilor de la concertul serii. N-ai înÈ›elege durerea sinceră a iubirii mele… a iubirii tale cândva.
Aş vrea să mă bucur că te-am văzut zâmbind, aș vrea să-mi tihnească fericirea ta. Mă întreb dacă ar fi trebuit să fac ceva. Nu te-am zărit decât câteva clipe, destul cât să te analizez. Purtai pantofii albi si blugii negri, iar geaca îți acoperea bluza care se asorta perfect cu încălțămintea. N-am putut să mă uit la față, doar am trecut cu privirea. Cred că nu pot fi împăcat cu ideea de a te vedea în așa situație. M-am pierdut și nu mă regăsesc, nu mă recunosc. De ce scriu? Poate m-aş descărca, dar imaginea decesului mă arde. E un deces al realului, vreau să cred, dar tu chiar ai vrut să asist, iar asta îl face cât se poate de verosimil. Mă simt vexat și vreau să mă liniștesc, ca și cum am trăit un atentat pe bulevard… un atentat la rănitele mele sentimente.
Sper ca experienÈ›a aceasta nefastă să mă întărească, mai ales că mi-ai dovedit din nou că trebuie să merg mai departe. Cred că sunt pregătit È™i conÈ™tient de ceea ce va urma È™i, sincer, abia aÈ™tept să vină acel „New beginning”. Chiar se întâmplă, Doamne, dar totul e cu un motiv. Să fii iubită!
Guest post by Filip Marius Gabriel
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Îi zici destin, o faci. Și apoi?
Tu ce faci când te doare ceva?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
