Chiar dacă nu știam, abia așteptam să te reîntâlnesc, probabil din dorința de a mai simți emoția primordială a idilei, însă m-am înșelat. A fost o capcană a emoțiilor care îngânau suferința şi durerea spre sinele meu pierdut. Vorbesc la telefon, aşteptându-te… știam că trebuie să vii. Ciudat, dar te simțeam aproape. Ochii mei se plimbau prin mulțime, scanând mii de chipuri, dar nici unul nu se potrivea descrierii. Așteptam acea tahicardie, acea accelerare a inimii, atunci când albaștrii noștri s-ar fi găsit. Ajung la concluzia că nu pot fi atât de indiferent, nu pot fi atât de rece. Te văd, zâmbești! Ții un străin de mână și te prefaci că nu mă observi. Întorc privirea ca să nu-mi vezi inima care plânge. Abia acum mi-am dat seama că urcușul meu pe Golgota primei despărțiri nici n-a început. Mândria îmi interzice să plec, iar orgoliul nu vrea să vadă imaginea masacrului. Ți-ar plăcea să mă vezi suferind, sunt absolut convins de acest lucru, altfel nu pot să înțeleg de ce te-ai oprit… poate din curiozitate, dar n-ai înțelege răul pe care mi l-a provocat acea îmbrățișare prelungită până la așteptarea artificiilor de la concertul serii. N-ai înțelege durerea sinceră a iubirii mele… a iubirii tale cândva.
Aş vrea să mă bucur că te-am văzut zâmbind, aș vrea să-mi tihnească fericirea ta. Mă întreb dacă ar fi trebuit să fac ceva. Nu te-am zărit decât câteva clipe, destul cât să te analizez. Purtai pantofii albi si blugii negri, iar geaca îți acoperea bluza care se asorta perfect cu încălțămintea. N-am putut să mă uit la față, doar am trecut cu privirea. Cred că nu pot fi împăcat cu ideea de a te vedea în așa situație. M-am pierdut și nu mă regăsesc, nu mă recunosc. De ce scriu? Poate m-aş descărca, dar imaginea decesului mă arde. E un deces al realului, vreau să cred, dar tu chiar ai vrut să asist, iar asta îl face cât se poate de verosimil. Mă simt vexat și vreau să mă liniștesc, ca și cum am trăit un atentat pe bulevard… un atentat la rănitele mele sentimente.
Sper ca experiența aceasta nefastă să mă întărească, mai ales că mi-ai dovedit din nou că trebuie să merg mai departe. Cred că sunt pregătit și conștient de ceea ce va urma și, sincer, abia aștept să vină acel „New beginning”. Chiar se întâmplă, Doamne, dar totul e cu un motiv. Să fii iubită!
Guest post by Filip Marius Gabriel
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
