Mi-a plăcut mereu să merg cu tramvaiul și încă îmi mai place, indiferent de sutele de păreri proaste referitoare la standardele pe care nu le ating tramvaiele noastre. Doar că nu tramvaiul e problema, ci unii oameni care se urcă în el. Și cred că aș putea scrie o carte despre toate lucrurile la care am fost martoră de-a lungul călătoriilor mele.
În primul rând, majoritatea celor care se plâng de condițiile vitrege din tramvaie și de calitatea îndoielnică a călătorilor sunt cei care nu respectă nicio regulă de bun simț în ceea ce privește curățenia și comportamentul pe durata șederii lor în acest mijloc de transport.
Din momentul în care tu îți așezi sacoșa din care se prelinge o dâră de sânge de la peștele cumpărat din piață pe bancheta cu tapițerie proaspăt schimbată, nu mai ai niciun drept să comentezi că scaunele sunt murdare. Iar dacă tu, cel care lași în urma ta resturile de la un prânz consumat în timpul călătoriei, începi să vociferezi că nimeni nu strânge mizeria din tramvai, atunci mai bine te-ai gândi de două ori înainte să lași firimituri pe jos ca în Hansel și Gretel. Evident că nici tu, cel care poluezi fonic atmosfera vorbind la telefon pe un ton atât de ridicat încât toți din jur să se roage la toți sfinții să-ți moară bateria, nu ești mai breaz. Nimeni, dar absolut nimeni nu vrea să știe ce și-a cumpărat tanti Lenuța de la piață, când vine vărul din călătoria de „prin afară” și, cu siguranță, nimeni nu vrea să audă ultima bârfă din târg care începe inevitabil cu un „Fatăăăăăă!!! Stai să-ți spun…”. Nici nu mai spun de voi, cei care vă credeți în mașina personală și vă plimbați prin tramvai cu veșnicul pahar de cafea în mână, neținând cont că ați putea răsturna licoarea pe care voi o credeți magică peste cineva. Ce să mai spun de voi, cei care ieșiți din casă fără să luați contact cu apa și săpunul și care eventual vă mai și parfumați din belșug și îi „binecuvântați” pe cei din jur cu cele mai dezgustătoare miresme pe care, cu siguranță, nu le vor uita prea repede.
Alți veșnic nemulțumiți și oripilați sunt cei care, din diverse motive, sunt „obligați” să meargă o zi sau două cu tramvaiul, chiar dacă ei sunt deținători de mașini personale. Atâta ură rar am mai văzut! Această categorie e ușor de văzut în tramvai. De obicei, stau într-un colț, destul de speriați să nu se contamineze cu ceva, bombăne necontenit cu privire la condițiile insuportabile și probabil se roagă în gând să le iasă mai repede mașina din service. E evident că se cred net superiori amărâților din jur care nu au mașini și care trebuie să suporte așa ceva zilnic.
Dar, doamnelor și domnilor, oare v-ați gândit vreodată că cei care circulă cu tramvaiul fac, de fapt, un serviciu mediului înconjurător, nepoluându-l cu toate noxele unei mașini și că nu sunt chiar de plâns pentru alegerea lor? Desigur, este alegerea fiecăruia cu ce dorește să circule, dar poate, uneori, n-ar fi mai bine să lase mașina acasă și să folosească mijloacele de transport în comun?
Din fericire, există și o a treia categorie de oameni care circulă cu tramvaiul. Cei care știu că mai întâi coboară cei din tramvai și abia apoi pot urca și ei, care știu să nu îi deranjeze în niciun fel pe cei din jur, să cedeze locul unei persoane în nevoie, cei cărora nu le cade mâna să deschidă un geam dacă e prea cald sau să ajute pe cineva să urce sau să coboare din tramvai. Și îmi place grozav să călătoresc alături de ei.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
