Aș fi vrut să te mint…

8 June 2016

Mergeam agale alături de tine pe aleea străjuită de castani, dar nu în parc, ci într-o curte de spital și tare aș fi vrut să ne întrerupă în drumul nostru câteva luni, să se așeze una câte una între momentul acela și noi… Să te pot lua de mână, prietenă dragă, și să îți spun „ai grijă numai de tine, ascultă bătăile inimii tale și dacă îți cântă să pleci, pleacă…”

Poate așa puteai înșela boala, fugind de toți și de toate. Aș fi putut să te mint că ne întoarcem acasă atunci când am mers împreună cu trenul și să-l rog pe mecanicul acela de locomotivă să ne ducă la capătul Pământului. Să rămân acolo cu tine o clipă, o vreme, o viaţă… şi să te mint.

Să te mint că există durere și lacrimi amare, să te mint că există dezamăgire și panică-n suflet, să te mint că există boli perfide și sterpe, să te mint că te aduc înapoi acasă…

prietenie

Să te mint că va fi nevoie să lupți din nou cu demonii reci care îți inundă trupul când afli un diagnostic crud. Să te mint că vei retrăi clipe amare și pline de durere și că îți vei prăbuși universul în doar câteva zile. Să pot să te mint cu înverșunare că vei respira aerul unei săli de operație și vei vedea lumina lămpilor de deasupra ta… Să te pot minți că frumusețea și bunătatea pot învinge oricând și orice, la fel că în basme. Să te mint că totul este ca înainte.

Dar n-am știut să te mint, prietenă dragă, și trenul ne-a adus acasă și nu am putut să țin timpul în loc și lunile au curs alert până în ziua azi. Iar azi, te țin de mână pe alei de spital și tremur la gândul că nu am știut să te mint. Te cuprind în brațe și aș vrea să îți lași inima în palmele mele și să o mângâi  până ce va înțelege că bătăile ei sunt melodia de care ai nevoie.

Și dacă tot nu nu am știut să te mint, ascultă-mă bine, femeie puternică!

Poți să plângi șiroaie de lacrimi, căci eu voi fi lângă tine și voi face un râu, iar râul se varsă în fluviu și la final se va dezlănțui într-o deltă, iar acolo e un întreg paradis. Poți să să dai liber fricii să zboare, căci voi face gaură-n cer și păsările o vor duce dincolo de zare. Poți să suspini, dacă simți, căci voi lăsa fereastra deschisă și vântul îți va duce oftatul departe. Poți să fii slabă, căci de acolo vine puterea și poți fi mânioasă pentru că eu te iubesc oricum.

Și pentru că niciodată nu te mint, trenul nostru va așteapta în gară. L-am rugat pe mecanic să se odihnească o vreme, ca tu să te poți ridica. Iar când te vei întoarce acasă, vom urca împreună și ne vom opri în toate haltele în care nu am ajuns niciodată… vom coborî în câmp de maci la vreme de treierat, să ascultăm ciocârliile câmpului, o să îmbrățișăm copacii din poiene, ne vom așeza tălpile pe iarba plină de rouă și îți voi împleti lavandă în părul tău auriu.

Ridică-te, prietenă dragă, avem atâtea de făcut împreună și nu, nu te mint… „asculta bătăile inimii tale, pentru că atunci când te-am strâns în brațe ți-am dat-o și pe a mea”.

Guest post by Anonimă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Scrisoare către Svetlana Aleksievici

Cine sunt eu să judec?

Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro