Când viaţa te pune în faţa unor situaţii critice nu îţi testează numai limitele, ci şi stăpânirea de sine. Eu mi-o pierd repede, însă nu şi fratele meu. Acum câţiva ani, la mare, a fost primul care a sărit în apă când era să se înece un bărbat care s-a dovedit a fi cu un cap mai înalt ca el. Restul lumii ţipa şi se agita pe margine, căci, fix atunci, salvamarul era la toaletă. Altă dată, a dat primul ajutor într-un accident la care fusese martor fără să vrea. A sunat la 112 şi nu a plecat de lângă răniţi până când nu au sosit ambulanţa şi poliţia. Şi au mai fost întâmplări asemănătoare, inclusiv atunci când fiul lui de nici doi ani s-a înecat cu o bucată de pâine. Cumnată-mea rămăsese blocată, incapabilă să reacţioneze, însă el a luat copilul în braţe şi a reuşit să-l facă să tuşească. Şi-a revenit imediat.
Este acesta un dar de la Dumnezeu, dar şi rezultatul autocontrolului. De aceea m-am speriat rău când am primit într-o seară un telefon de la el și m-a rugat să ne întâlnim de urgenţă, chiar atunci. Parcă nu era vocea lui. Părea panicat, iar eu încă nu-l văzusem pe omul cu cel mai rece sânge din lume în starea asta.
– Sunt disperat şi numai ţie pot să-ţi spun ce mi se întâmplă. Am făcut nişte investiţii riscante şi tocmai am aflat că este posibil să pierd tot ce am… şi mai că nu plângea.
L-am îmbrăţişat şi l-am mângâiat ca atunci când eram copii şi venea la sora mai mare să-i aline durerea vreunei căzături când mama nu era prin preajmă.
Însă eu habar n-aveam despre ce vorbea. Era pentru prima dată când îmi spunea aşa ceva. Şi mai mult decât atât, nu ştiam cum aş fi putut eu să-l ajut. Nu aveam mai nimic economisit ca să-l fi putut împrumuta cu bani. În plus, domeniul financiar era o mare necunoscută pentru mine. Nu puteam să-i dau niciun sfat. Doar încurajări. Deşi sincere, știam că erau nefolositoare. Însă ceva trebuia să fac. Pentru el.
Şi atunci, eu, cea care niciodată nu reuşeam să găsesc soluţii în situaţii limită, am făcut un efort să mă stăpânesc, să-mi adun gândurile şi să-i ofer ceva mai multe decât vorbe fratelui meu disperat. Astfel că i-am sugerat să se intereseze de oferta asta de credite. Să nu aștepte neputincios să se prăbușească totul în jurul lui. Şi mi-a ascultat sfatul.
Mai târziu am aflat adevărul. În realitate, avea nevoie de bani pentru un tratament urgent, bani pe care i-a obţinut exact la timp de la această bancă. Nimeni altcineva nu a ştiut, nici măcar cumnata mea. A ţinut acest secret cumplit pentru el, doar ca să nu-şi îngrijoreze familia. O minciună pioasă, cum i se mai spune. Eu, însă, recunosc că am fost supărată. Şi cumva dezamăgită. Mă aşteptam de la omenii dragi să nu mă mintă, mai ales atunci când au nevoie de sprijin, când trec prin situaţii limită. Stând însă să mă gândesc mai bine, mi-am dat seama că, de fapt, fratele meu nu-şi pierduse sângele rece nici măcar când a fost viaţa lui în joc. A creat o întreagă strategie pentru a-şi menţine familia departe de teamă şi disperare, iar el a preferat să lupte aproape singur.
Cu excepţia îmbrăţisării noastre din acea seară. Și a celei de când am aflat adevărul… 🙂
Citiţi şi
Ce mâncăm pentru a ne controla greutatea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
