Pun mâna pe telefon să îl sun. Intru în agendă și de ani de zile găsesc în dreptul numelui lui un soare. Apelez și sper să nu sune. Îmi bate inima cu viteza luminii, simțurile m-au părăsit. Nu răspunde. Răsuflu ușurată. Sper că nu a văzut apelul și nu are de gând să sune înapoi. Îmi dă mesaj și îmi spune că nu poate vorbi. Îi spun doar că am vrut să îl aud. Cea mai mare minciună spusă vreodată.
Nu voiam să îl aud, voiam tot. Să îl am, să îl iubesc, să îl văd dimineața lângă mine în pat în timp ce mă întorc de pe o parte pe alta, îmbrăcată într-o cămașă albă de-a lui. Doamne, n-am uitat nimic! Sunt atât de vii toate. Vorbe, clipe, zâmbete, el și iar el.
Nu-mi găsesc locul. Mă învârt ca un leu în cușcă. Nu e bine. Nu, nu. Trebuie neapărat să fac ceva. Ce să fac? Plec. Da. Asta e soluția. Arunc câteva haine într-un geamantan și plec.
Mă urc repede în mașină și ca să nu-mi mai aud gândurile dau repede drumul la muzică. Leonard Cohen. Iar tu?! Ce-mi faci, Doamne? Plec. Unde plecasem? De cine fugeam?
Conduc 300 km. Ajung. Nu știu unde, dar mă simt în siguranță momentan. Încerc să îmi domolesc pulsul. Aici nu îmi amintește nimic de el. Mă gândesc să îl sun. Să îi spun că nu mai sunt acolo unde obișnuiam să fiu. Apelez. Închid. Nu, mai bine nu. Să îi scriu? Aș da orice să știu un singur lucru: dacă am contat! Sunt obosită. Mai bine o las pe mai târziu. Mă întind pe pat și închid ochii. Aud telefonul. Îl iau și mă uit la mesajul primit:
„Mai mult decât ți-ai putea imagina vreodată!”
Citiți și N-ai contat, dar ai putea să fii deșteaptă!
Guest post by Masquerade Woman
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
