Aroganța nu e excitantă, doamnă!

15 January 2015

Radu GăvanAm găsit mai demult, într-o carte, câteva cuvinte care mi-au rămas în suflet și în minte. Era acolo, printre pagini, un tip simpatic care zicea așa –  “Am remarcat că oamenii, cu cât sunt mai înzestraţi, cu atât sunt mai agreabili.”. Mi-a plăcut foarte mult acel mesaj, mai ales că și eu, fără cea mai mică urmă de îndoială, sunt nemaipomenit de înzestrat și dotat, prin urmare și foarte drăguț cu cei din jurul meu. Fiind o persoană atât de extramegaultraexceptională aveam însă și opțiunea de a fi arogant, căci o persoană superioară are acest drept, nu-i așa? De fapt nu, un foarte mare nu – nimeni NU are acest drept, chiar dacă mulți și-l asumă în numele unei false superiorități.

Lăsând gluma la o parte, nu cred ca aroganța poate fi acceptată sau înțeleasă vreodată. O găsesc mai degrabă tristă, asemenea unei puțe mici și zbârcite care își trage un prezervativ peste cap și suflă în el până se umflă la maxim, după care se uită mândră în jur – Vezi, băi, ce mare și tare sunt? Dacă înțepi la momentul potrivit, în punctul potrivit, cu acul potrivit, balonul se dezumflă și rămân doar niște complexe mai mici sau mai mari, acoperite de masca unui om superior, masca mare a unui om mic.

O doamnă îmi spunea mai demult că găsește excitantă aroganța unui om inteligent. Cred că făcea o confuzie destul de regretabilă. Un om cu adevărat inteligent nu poate fi cu adevărat arogant. Poate să se joace un pic, dar atât. Practic vorbind, este o pierdere de vreme să îi privești cu superioritate pe cei din jur, o degradare a propriei persoane și nu îți poate aduce ceva bun vreodată – poate doar admirația celor mai impresionabili, dar acest tip de admirație nu este real, nu se bazează pe respect, ci pe umilință.

aroganță

Nimeni nu are dreptul să-l disprețuiască pe cel de lângă el. Am văzut doctori care-și tratau pacienții ca pe niște sclavi, preoți care se răsteau la bătrâni în biserică, profesori care își umileau elevii. Totul în numele unei superiorități inexistente, oferite de un statut care ar trebui să-i ridice, nu să-i coboare. Un om de calitate este drăguț, amabil cu cei din jurul său, iar un om cu adevărat mare îi face și pe cei de lângă el să se simtă mari. Un om înzestrat se deschide către oameni, cel arogant se închide în carapacea lui mică.

Totul începe de la a fi mai drăguți, mai înțelegători cu cei de lângă noi. Mai buni. Și poate așa vom deveni și mai înzestrați. Nu modestia este cea care ne face slabi, ci lipsa de respect față de cel de lângă noi. Fii drăguț cu cei din jur și vei fi, poate, respectat. Iar de nu vei primi respect, rămâi agreabil, căci te vei respecta pe tine în primul rând.

Cartea Exorcizat poate fi găsită aici.



Citiţi şi

Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat

Eva

Ea știe… și tace

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Radu Găvan / 27 February 2015 13:06

    Julie – mulțumesc frumos! Mirela, Lulu – http://dexonline.ro/definitie/aroganta. O zi frumoasă. 🙂

    Reply
  2. mirela / 22 February 2015 2:23

    Cum a zis si Lulu, cred ca ai argumentat frumos o idee inteleasa gresit. O femeie care gaseste usor incitanta aroganta unui barbat, cu siguranta nu se refera la acel gen de aroganta. Nu aroganta care duce la umilirea celor din jur, sau aroganta care are in spate dispretul fata de persoane care nu se inscriu in anumite tipare. O aroganta incitanta este acea fina mandrie. Si e de remarcat la ambele sex. Acei oameni care lucreaza foarte mult la evolutia lor, si stiu cine sunt si stiu ca se inscriu undeva la un nivel mai inalt, spiritual, intelectual, mai degraba o aroganta fina care fara sa deranjeze, fara sa fie suparatoare, arata siguranta individului pe ceea ce este, o stima de sine crescuta etc. Si cred ca noi toti, involuntar gasim incitant asa ceva. Nimeni nu gaseste atractiv, sa vada cum ies din persoana interlocutorului tot felul de frustrari, temeri, complexe etc.
    Aroganta despre care vb tu, ma duce cu gandul la acea aroganta artificiala ce nu are nimic la baza, o parere prea buna despre sine, nu doar o parere certa si realista.
    Inconstient, fiecare dintre noi care am avut grija sa ne depasim conditia, sa ne cultivam, sa avem anumite realizari, avem prin urmare o usoara aroganta, tradusa in siguranta pe propria persoana si mandrie, si tendinta de a blama ignoranta. Asta nu inseamna ca dispretuim ceea ce nu consideram ” la nivelul nostru”.

    Reply
  3. julie / 22 February 2015 0:29

    Excelent spus “masca mare a unui om mic”. Foarte bun articol.

    Reply
  4. Din fanteziile unei visatoare... / 22 February 2015 0:18

    Tipii USOR aroganti mi se par mai interesanti, mai atragatori… insa sunt acei tipi care chiar au ceva de oferit, cel putin … intelelectual, nu cei cu atitudine macho care se cred atotstiitori, care considera femeia o sclava.

    Reply
  5. Radu Găvan / 17 January 2015 20:13

    Mulţumesc pentru comentariu, Lulu. 🙂 Doriţi să dezvoltaţi, vă rog?

    Reply
  6. Lulu / 16 January 2015 14:52

    Cred ca ai inteles gresit aroganta. Sincer.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro