“Andreea Mâniceanu realizeaza, în acest volum, biografia lui Arlette Coposu, soția lui Corneliu Coposu, care a patimit în penitenciarele comuniste timp de 14 ani, trecând prin calvarul anchetei si suferind condițiile foarte grele din spațiile carcerale în care a fost închisă. […] Demersul autoarei este laudabil, prin încercarea de a recrea biografia lui Arlette Coposu pe baza mărturiilor celor care au cunoscut-o, dar și pe baza dosarului de la Securitate, fiind prima persoană care l-a descoperit într-un alt dosar, acela întocmit membrilor Legației Franceze. Lucrarea este scrisă cu multa emoție, îmbinând metodologia istoricului cu talentul literatului.” Matei Gheboianu
„Autoarea ne ofera, întâi de toate, o privire generală asupra epocii și, mai ales, asupra istoriei pușcăriilor politice comuniste, inclusiv invocând si alte nume ale unor soții de oameni politici care au avut de suferit crunt ca urmare a activității partenerilor de viață – mai exact, ca urmare a urii comuniste față de tot ceea ce nu era comunist.” Tudor Călin Zarojanu
Cartea se poate comanda aici.
Fragmente
„Mi‑a reţinut atenţia prin aerul demn, prin privirea inteligentă, încă din clipa când am intrat în celulă… M‑a întâmpinat cu un zâmbet cald, m‑a mângâiat pe părul strâns în cozi şi, după ce a aflat în ce lot sunt şi ce condamnare am, m‑a încurajat părinteşte, spunându‑mi că Dumnezeu ne va ajuta să scăpăm mai devreme din temniţele trădătorilor de neam, care s‑au cocoţat la cârma ţării cu ajutorul tancurilor bolşevicilor… I se întipărise, cred, prea adânc şi prea devreme, pe figura blândă, de o nobleţe aparte, pecetea grea a suferinţei… Deşi fusese condamnată la ani grei de închisoare, mai avea încă tăria să ne mângâie şi să ne încurajeze în suferinţă pe noi, cele care veniserăm de curând în iadul închisorii… Când ne‑am despărţit, ne‑am împreunat lacrimile, nădăjduind că ne vom revedea cândva…” Iuliana Preduţ Constantinescu
„Arlette era o prezență foarte discretă, înaltă, cu o parte a părului împletit deasupra capului. O țin minte povestind romane, iar eu, de câte ori văd filmul Jane Eyre, invariabil îmi amintesc de ea. Era foarte tristă, pe fața ei se vedeau anii grei de pușcărie, îi murise o soră, soțul îi era închis.” Niculina Moica
„O luptătoare, o frumusețe de femeie, care a îndurat cu mult curaj rigorile temnițelor comuniste.” Acad. Gabriel Țepelea
„Arlette nu vorbea mult, dar avea un fel de-a prezenta lucrurile… Nu știu cum să vă spun… Nimeni nu mi-a vorbit despre Basarabia așa de frumos cum o făcea ea! Și vorbea cea mai frumoasă limbă românească! Învățată la școală. Impecabilă. Fără niciun accent, fără niciun regionalism. Limba literară, curată.” Flavia Coposu-Bălescu
Citiţi şi
Un testament care ne-ar mai putea salva
Ziua Națională a unui medic român din Franța
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
