În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, o tânără văduvă din aristocrația britanică (Carey Mulligan) angajează un „excavatorist” local (Ralph Fiennes) pentru a afla ce se află sub movilele mari, misterioase, împrăștiate pe proprietatea ei din Suffolk. Sunt morminte din vremea vikingilor sau ceva chiar mai vechi? Bazat pe fapte, The Dig (pe canalul Netflix) are contururile familiare și reconfortante ale genului de dramă britanică de epocă, în care melancolia se întrevede din câmpurile învăluite de ceață, hainele de tweed și anumite sentimente sublimate. Cu răbdarea metodică a cuiva care dezgroapă comori cu ajutorul unei perii mici, The Dig se dezvăluie a fi, de fapt, o poveste de dragoste, dar și despre înstrăinare, o poveste a lucrurilor pierdute și dorite, a vieții și a morții, a ceea ce durează și a ceea ce nu ține.
În mai 1939, în timp ce Europa se îndrepta spre război, „excavatoristul” /arheologul amator Basil Brown, angajat să dezgroape uriașele movile de pe proprietatea lui Edith Pretty din Suffolk, a dat lovitura. Mai întâi, a descoperit scheletul unei nave care datează din perioada anglo-saxonă. Aceasta a fost prima fază a ceea ce Sue Brunning, curator la British Museum, a numit-o „una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din toate timpurile”.
Următoarea fază a fost descoperirea camerei funerare din interiorul navei, plină cu un tezaur de artefacte aproape perfect conservate, realizate din aur și granat: o cască uimitoare, cleme de umăr, o cataramă de aur pentru centură. Pretty a donat artefactele Muzeului Britanic, unde se află până în prezent. Această poveste fascinantă este subiectul noului film de pe site-ul Netflix: The Dig.
Bunăoară, un arheolog englez autodidact, care lucra la ordinul unei văduve din Suffolk a făcut ceea ce este considerat azi a fi una dintre cele mai semnificative descoperiri din arheologia britanică. Cei doi fac o descoperire istorică, ecourile evenimentelor din trecutul Angliei rezonând cu elemente legate de viitorul incert al țării.
Regizat de Simon Stone, pe baza scenariului bogat și aluziv al Moirei Buffini, The Dig începe într-un mod direct: Edith Pretty (Carey Mulligan) tocmai l-a angajat pe Basil Brown (Ralph Fiennes), un localnic care își ascunde instinctele arheologice ascuțite în spatele fișei postului său: „excavatorist” – o denumire pe care și-a ales-o și care, la fel ca și filmul în sine, se angajează într-o direcție greșită. În curând, descoperirea lui Basil – că moșia lui Edith este un fel de mormânt – este scoasă la iveală, iar filmul continuă în stilul cunoscut, al atâtor drame britanice de epocă.
Războiul care urmează amenință proiectul, împreună cu vremea nefavorabilă și snobismul academic, personificat de un arheolog pompos de la Muzeul Britanic (Ken Stott). Acesta de pe urmă încearcă să-l învingă pe Brown, controlând șantierul și respingându-i expertiza. Încet-încet, filmul capătă adâncime, devenind mult mai mult decât o dramă de epocă cu costume drăguțe. Lăsând deoparte melodramele meschine, povestea operei lui Brown – deși este importantă atât din punct de vedere istoric, cât și personal, ca o poveste despre credit furat – este, ca ceea ce a fost săpat în pământ, doar un vas, într-un un sens mai larg. Din această intrigă se ițesc și alte povești, care implică sănătatea lui Edith, grijile ei pentru vărul său (Johnny Flynn), care este pe cale să plece la luptă, cât și căsătoria nesănătoasă a unui cuplu angajat să lucreze la săpătură (Lily James și Ben Chaplin). Toate îmbogățesc marginile poveștii.
Astfel de «împodobiri», menite să facă mai agreabilă o narațiune plină de praf ilustrează faptul că arheologia nu se referă la morți, ci la cei vii. The Dig este un film despre dorința, atât de umană și, da, atât de evazivă și atât de zadarnică, de a repara trecutul astfel încât să poată fi păstrat. Săpătura lui Brown a risipit miturile despre „Evul Mediu Întunecat”, dar The Dig explorează o altă iluzie mai mare și mai obsedantă, cu grație și uneori o tristețe rafinată: că suntem ceva mai mult decât «fantome».
Basil Brown (Ralph Fiennes) este un om umil, de origini muncitorești, care a fost învățat cum să sape situri arheologice de la înaintașii lui: tatăl și bunicul. Edith Pretty (Carey Mulligan), o femeie văduvă care trăiește pe o proprietate imensă, împreună cu fiul ei mic, Robert (Archie Barnes), îl angajează pe Basil, departe de Muzeul Ipswich pentru a dezgropa movilele de pe proprietatea ei. Basil nu are mari speranțe. Aceste situri au fost răscolite de oameni de secole – o informează el. Ea îi oferă mai mulți bani, așa că se apucă de treabă. Tânărul Robert se atașează de Basil ca de o nouă figură paternă și se zbenguie pe movilă în timp ce Basil sapă. La început, Basil folosește doar o mică echipă ad-hoc, dar după ce nava este dezvăluită, o mulțime de oameni coboară spre Suffolk, dorind să ia parte la acțiune. Narată cu grație și simplitate, The Dig devine o peliculă sensibilă (uimitoare peisajele pastorale din Suffolk, cu câmpuri largi ce par să se unească cu cerul). Edith fusese pasionată din tinerețe de arheologie și a fost chiar acceptată la Universitate. Tatăl ei a respins aceste planuri. Fiica i-a respectat dorința și l-a îngrijit și s-a căsătorit abia după ce acesta a murit.
Această poveste tristă de fundal este descrisă în doar una sau două rânduri, dar se simte peste tot, mai ales pe chipul plin de hotărâre al lui Mulligan. Deși toată viața ei fusese dominată de tată, acum fiind văduvă, cu o sănătate precară, Edith/Mulligan ia decizia să dezgroape acele movile, cu toate că războiul este iminent.
Prima jumătate a filmului este dominată în mare parte Mulligan și Fiennes și există o dinamică interesantă la lucru. Deși provin din două lumi și clase total diferite, se intersectează în mod esențial. Ei împărtășesc o pasiune pentru cunoaștere, pentru descoperirea legăturilor dintre epoci și popoare. Chiar are un soi de sentiment pentru acele movile din curtea ei.
Acțiunea se precipită când oamenii se îngrămădesc pentru a continua săpăturile. Ken Stott îl interpretează pe Charles Phillips, un arheolog celebru, care declară situl mult prea important pentru a fi în mâinile lui Basil, un „amator”, fără educație formală. O parte din noua echipă de săpături este alcătuită din Stuart Piggot (Ben Chaplin) și soția sa, arheologă în devenire, Peggy (Lily James). Vărul lui Edith, Rory (Johnny Flynn, fermecător ca întotdeauna) face fotografii ale șantierului. Filmul face o acoladă despre nemulțumirea lui Peggy în mariajul ei. Stuart pare cam prea interesat de unul dintre colegii săi de sex masculin (Eamon Farren), iar Rory este atât de prietenos și blând, încât o face pe Peggy să simtă lucruri pe care nu le-a simțit niciodată în căsnicia ei.
Regizorul umple ecranul cu un cer gri și cu o partitură de coarde și pian de bun gust, iar costumele și interioarele din jurul anului 1939 sunt impecabile. Totuși, o nuanță mai grea, de mortalitate atârnă peste toate acestea – nu doar teama de război iminent, ci se simt și alte pierderi și vulnerabilități (mai aproape de casă). Acestea reprezintă genul de lucruri pentru care sunt făcuți actorii de calibru, iar Fiennes și Mulligan (care operează într-un univers complet diferit cel din satira învelită cu roz/Promising Young Woman) fac o lucrare minunată și delicată. Ambii operează cu emoțiile personajelor – precum niște aisberguri, expuse doar la vârf. Există momente de emoție și de triumf, mai ales în timpul secvențelor descoperirii, dar starea de spirit în general este una liniștită, meditativă.
Descoperirea lui Sutton Hoo a reprezentat o schimbare a conștiinței în jurul strămoșilor și moștenirii comune și un sentiment de proprietate asupra trecutului colectiv. Aceste teme sunt toate prezente în The Dig, dar nimic nu este subliniat pentru a amplifica semnificația. În schimb, îi vezi pe Edith și Basil să se uite peste gaura din pământ, fără cuvinte, doi străini neadaptați, realizând că au dreptate, că există ceva acolo jos și este dincolo de visele lor cele mai sălbatice. Eroii întrupați de Carey Mulligan și Ralph Fiennes dezgroapă o navă funerară anglo-saxonă, dar își lasă emoțiile îngropate, în această robustă dramă englezească.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Simon Stone
Scenariul: Moira Buffini după cartea «The Dig» de John Preston
Imaginea: Mike Eley
Montajul: Jon Harris
Muzica: Stefan Gregory
Distribuția:
Carey Mulligan – Edith Pretty
Ralph Fiennes – Basil Brown
Lily James – Peggy Piggott
Johnny Flynn – Rory Lomax
Durata: 112 min.
Citiţi şi
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
Juliette Binoche – Coco Chanel în “The New Look”
Maestro – Simfonie, fără note false, pentru un geniu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
