Șeful de cabinet al Prefectului de Mureș, omul care a reușit să-i sperie la sfârșitul săptămânii pe mulți dintre noi, – unele televiziuni de știri descriindu-l drept „nazist” care „vrea să-i gazeze pe protestatarii de la Piața Universității”, – nu este chiar atât de fioros. Din contră! Ce a făcut, de fapt, Mircea Munteanu, căci despre el este vorba? A postat la statusul său de pe Facebook, sloganul „Arbeit macht frei”.
Dar pentru că a folosit proverbul german, care își are originea în Fenomenologia spiritului a lui Hegel și preluat mai târziu de naziști, a iritat multă lume. Cunoscând apucăturile unor jurnaliști care fac din țânțar… hipopotam, l-am căutat pe „făptaș” pe Facebook, ca să-i „cer” prietenia. Ce credeți că făcea? Era îmbărcat în uniformă de SS-ist? Nu! Saluta, ridicând mâna dreaptă în sus? Nu! Mircea Munteanu cultiva rubarbură! Nu e nici nazist și n-are nici rude care să fi fost. Este sociolog, un bun familist, are copii și o grămadă de responsabilități. De ce a folosit acel îndemn? Pur și simplu, el a vrut să spună, simplu, că unii cetățeni din piața Universității ar trebui să pună osul la muncă! În special ăia care au devastat zona. „Îmi pare rău că s-a înțeles altceva!”, mi-a spus Mircea Munteanu.
Și că tot venise vorba de rubarbură, despre care mărturisesc că nu știam mai nimic, l-am întrebat pe el: ce fel de plantă este și cu ce ne ajută ea? Și cultivatorul mi-a răspuns imediat:
„Planta, denumită în regiunea mea rabarbură, formă acceptată și de DEX, o cunosc de mic copil. În Nadeș, satul meu natal și de asemenea de domiciliu actual, în fiecare grădină de pe lângă casă erau două, trei tufe. De obicei, acestea erau plasate în cel mai neprielnic loc al grădinii. Primăvara devreme mâncam pețiolurile crude ale plantei, așa în stare naturală, fără zahăr. Vara se face compot din plantă și, de asemenea, o foarte bună prăjitură. Într-una din vizitele mele prin Germania am văzut o cultură de rabarbură și am luat legătura cu acel fermier, de la care, ulterior, în aprilie 2011, am cumpărat plantele. Așa a început totul… După știința mea, eu am înființat prima plantație din România, de acest fel.”
Mircea Munteanu spune că nu au ieșit încă bani din această afacere, dar că a fost contactat de mai mulți doritori, care vor și ei să cultive rabarbura. În această primăvară, peste cele 10.000 de rădăcini pe care le va cumpăra din Germania pentru el, va mai pune încă 8.000, pentru alte 5 persoane, care vor să înființeze plantații. „Rabarbura este o plantă perenă, recoltarea începând din al doilea an, timp de până la 10 ani. În primăvara acestui an voi începe recoltatul, și dacă am calculat corect, din primul an recuperez toată investiția. E dificil cu desfacerea, în România nu există un obicei de consum pentru această plantă, decât așa, insular, să îl numesc. Am fost contactat încă de anul trecut de o firmă din București, care a făcut, de test, gem din rabarbură de la Nadeș, lor am să le livrez o parte. Am mai discutat cu proprietarii unor restaurante unde se regăsesc în meniu diverse mâncăruri, care conțin ca ingredient pețiolul de rabarbură. Sper să mă descurc, iar de la anul, dacă vom fi mai mulți producători, putem face o cartelizare pentru a derula o operațiune de export.”
Problema gravă la țară, azi, în România, sunt furturile de pe câmp. Dar „norocul” acestei plante ciudate este că nu prea e cunoscută de cei ce se ocupă îndeobște cu ciorditul.
Medicamentul cu frunze și flori
Planta a existat mereu și în țară, dar sporadic, nu în formă de cultură. Doar cei care îi cunoșteau virtuțile medicale o mâncau. Rubarba, rabarbura, denumită şi rabarbăr sau revent ori, în limba latină, Rheum rhaponticum, este o plantă perenă, adusă din Mongolia în Canada, în anii 2700 î.Ch și aparţine familiei Polygonaceae. Este rezistentă şi uşor de întreţinut, pentru că are puţini dăunători sau boli. Creşte în aproape orice tip de sol, atâta vreme cât nu este expusă umezelii un timp îndelungat.
Rabarbura are tulpina înaltă, frunzele mari şi toxice, flori mici, roşiatice, grupate în inflorescenţe. Rădăcinile şi tulpina sunt comestibile. Este cultivată, prin tradiţie, de saşii din Târnava Mare. Medicament natural, rabarbura are o acțiune astringentă în cazurile deranjamentelor stomacale cauzate de prezența unor substanțe iritante în intestine. Conține fibre, are magneziu, calciu, fosfor, vitamina C și alte minerale necesare unei alimentații echilibrate. Totodată, planta este un purgativ eficace, reducând aciditatea excesivă în tractul digestiv. Mai este indicată în tratarea hemoroizilor, a bronșitelor cronice, a febrei, astmului bronșic și guturaiului. Rabarbura mai tratează durerile, hematoamele și lumbago. Și atunci, ce să mai așteptăm? Haideți la „arbeit”, la cules de rabarbură!
foto: arhiva domnului Mircea Munteanu
Compot de rabarbură
(rețetă de la Mircea Munteanu)
Vara, compotul de rabarbură e cel mai bun răcoritor. Se taie bucățele vreo 7-8 pețioluri, se pun într-o oală cu vreo 2 litri de apă și vreo 3 linguri de zahăr (este extrem de acru, dacă nu se adaugă puțin zahăr!). Se fierb, până ce bucățelele de pețiol se dezintegreză. Se lasă să se răcească, după care se poate bea la temperatura camerei, dar și răcit în frigider.
Citiţi şi
Nebunii ani ‘20 – Babylon Berlin
Escortata – pelicula realizată în Cluj acum 101 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
