– continuare de aici –
Plictiseală mare la birou azi. Sunt unele zile în care parcă nu se întâmplă nimic. Nici nu știu de cât timp stau și mă uit fix la niște agrafe de birou încercând să mi-l închipui pe cel care s-a trezit dimineața și a exclamat: ”Gata, dom’le, nu se mai poate așa! Trebuie să inventez niște agrafe de birou! ” și ca și cum în lume nu mai era nevoie de absolut nimic, nici de vaccinul contra rujeolei, nici de mașina de tuns iarbă, nici de plăcile de captare a energiei solare, de nimic, pac, el a inventat agrafele de birou. Dintr-odată, lumea a devenit un loc mai frumos, un loc perfect, foametea și bolile au dispărut, războaiele au încetat, anotimpurile s-au îmblânzit, totul părea un carusel de plăceri și de zâmbete. Ce om! Mare om!
Învârtind eu, așa, micile minuni pe toate părțile, desfăcându-le, răsucindu-le, pipăindu-le, încercând să le aflu misterul și eleganța firavă cu care două mâini dibace le-ar fi împleticit pentru prima dată în așa mod, îmi amintesc că ar trebui să mă tund. Părul deja îmi trecuse de urechi și chiar am încercat să-mi prind o șuviță cu o agrafă de birou când Jorj deschide ușa și cu o mână îmi fâlfâie o butelie de vin roșu în față:
– Mă duc la Ioana să-i dau la b*ci, mai stai?
În timp ce încercam eu să-mi scot agrafa din păr, mă înțep în lobul urechii cu ea și mă gândesc să-l trimit pe Jorj în origini, dar n-o fac, scuip doar printre dinți: să mă f*t!!!
– Ce faci mă, îți faci găuri în urechi, ai primit cercei? Râde ca un buhai învechit, fluturând butelia de Porto ca pe o sabie de ninja.
– Am primit o p*lă! Mă duc să mă tund!
– Nu te tunde, dacă tot îți pui cercei, mai bine puneți-l pe bigudiuri!!!
– Hai, dispari, vis urât!
Jorj a ieșit dansând cu butelia de Porto pe post de partener de dans, eu am încercat să-mi descâlcesc agrafa, rupându-mi un smoc de păr, înjurându-l pe idiotul care s-a trezit de dimineață și și-a zis: Gata, azi inventez agrafele de birou! mi-am luat sacoul și uitându-mă cu milă la șuvița ruptă din podoaba mea capilară, m-am dus la frizerie.
Mă tund de câțiva ani la aceeași frizerie, la aceeași frizeriță, pe același scaun și la același tarif. Cinci lei tunsul, și încă cinci masajul capilar. În total douăzeci. Că sunt un om darnic și apreciez un masaj bine făcut. Mă tunde Mela, o femeie de vreo treizeci și cinci de ani, foarte amabilă, cu strungăreață, cu un halat alb foarte scurt, cu picioare frumoase și șolduri cărnoase, cu decolteu foarte strâns peste sânii plini și tari ca două mingi de baschet umflate la maxim.
– Asezasi-vă aisi! Mă duc să-mi iau pasilele de slăbis si vin să vă sund!
Mă așez, urmărind-o cu coada ochiului cum își strecoară pulpele pline printre scaunele colegelor frizerițe. Pastile de slăbit, dar de ce? E ea mai cărnoasă dar e super sexy așa, nu cred că are nevoie de slăbit. Mie îmi plac femeile mai plinuțe, cu carne pe ele. Aproape că îmi venea să fug după ea, să-i scot pastilele din gură și să i le arunc în sacii cu păr, dar m-am abținut. Vine Mela toată un zâmbet, cu halatul minuscul și alb ce parcă pușcă pe ea, cu picioarele fine și frumoase, cu mingile de baschet obraznice și puse pe șotii, îmi pune șorțul, îl strânge bine, îmi ia capul în mâini, îl lipește pe mingi, îl freacă, îl întoarce, îl apasă mai tare pe mingi, se uită în oglindă, aranjează o șuvită, îmi masează urechile…
– Ca de obisei, domnu? Însepem?
Ce să începem că eu mai am un pic și termin, mă gândesc super excitat și nef*tut de vreo săptămână, cam de când Sofia a plecat la mă-sa s-o ajute că are dureri, și cam tot de când n-am dat drumul la aragaz și am mâncat napolitane Arici cu cremă de căpșuni. Noroc cu șorțul că acoperă cu respect o fiară trezită din somn ce dă semne să-și ceară dreptul la un prânz orgiastic.
– Să stisi domnu că v-ar sa bine cu o suvisă blondă, aisi pe parsea sângă!
Și imediat ia o meșă blondă din sertar și mi-o așează pe ”parsea sângă”. Arătam ca Brad Pitt ieșit dintr-o furtună de nisip, foarte blond și foarte nef*tut.
– Nu, Mela, mulțumesc! Nu vreau nici o șuviță! Poate altădată!
– Cum sunesi, dar asi fi hos! V-as aleje dintr-o muie!
Ceee??? M-ar alege pentru m*ie? Să fie oare adevărat? Nu, nu aud bine!
– Ce spuneți?
– Daa, asi fi foarse hos și v-as aleze dins-o mie de bărbasi, să vă fac suvisă! Asa bine v-ar sa!
– Hot? A nu, nu vreau, mulțumesc, oricum sunt singur acasă!
Și bou! Ce legătură are mă, maimuță? Să-i zici frizeriței că ești singur acasă? Doar nu vrei să fu*i frizerițe acuma? Ce ești chiar așa de disperat?! Da, sunt! Că mingile mă freacă pe la urechi, ea îmi masează fruntea și uneori face așa câte un balans cu capul meu printre sânii ei de mă ia cu amețeală! Eu continui dialogul cu mine, ea continuă masajul și mai tunde de ici-colo câte un floc, murmură ceva melodie de la eurovision, sâsâit și fals, se mai uită în oglindă la mine, trage cu ochiul ștrengărește, îmi masează fruntea, obrajii, lobul urechilor, au!!!
– Se asi păsis aisi? Avesi o zâlmă!
– Ce am?
– O zâlmă, seva piscăsură!
– A da, m-am înțepat cu o agrafă!
– A, da’ pursasi agrafe? Se drăgus! Îmi plac bărbasii cu asesorii! Si serseii îmi plac. Dar nu-mi plac ziulurile!
– Ghiulurile? A, nici mie, dar nu, nu port agrafe, era o agrafă de birou.
O văd în oglindă cum face ochii mari, se oprește ca și cum ar gândi o ecuație complicată, apoi zâmbește larg, se uită la mine și trage ștrengărește cu ochiul.
– Aaa, da!
Aaa, da, ce? mă gândesc eu. Dar probabil căpuțul ei blond m-a imaginat deja în vreo scenă porno pe biroul plin cu acte și agrafe menite să mă înțepe în locuri sensibile, în timp ce îi explicam secretarei care sunt pașii spre a avansa ca asistent manager. Îi zâmbesc mut, că numai mut mai pot să fiu în timp ce ea mă unge cu ulei pe frunte, îmi masează pleoapele, nasul, bărbia, buzele… eu concentrându-mă să nu dau drumul vulcanului Etna să erupă taman în scaunul de la frizerie, înconjurat de frizerițe sexy și bărbați concentrați. Nu, nu e posibil așa ceva și instantaneu mă gândesc la soacră-mea cum transpiră și obosește de la efortul de a-și tăia copitele, pardon, unghiile de la picioare. Odată am crezut că face infarct, a depus un efort mai ceva ca la cardiolog la proba de efort, că unghia mare de la picior i s-a încarnat și cleștele nu mai făcea față. Ok, am învins fiara. S-a retras în calm lăsând în urmă doar un ciot de membru dezamăgit.
– Sunsem gasa! A fos bine?
Eu mă gândeam să nu uit să intru să-mi iau niște napolitane Arici că mai aveam numai cu cremă de vanilie, când brusc îmi ia jos șorțul și îmi descoperă mâinile ce-mi stau ca două apărători pe șliț. Mi le ridic ca ars, zâmbind stânjenit.
– Super, mulțumesc frumos!
Mă ridic, îi dau banii, ne atingem degetele de la mână, fiara mai face o încercare, eu continui pedichiura lui soacră-mea cu degetul mic și strâmb, ea îmi trage ștrengărește cu ochiul, spunându-mi că mă mai aseapsă, și plec.
Pe drum îmi iau napolitane și o bere neagră. Seara e liniștită, eu sunt tuns și masat, aragazul e obiect de decor, casa e pustie, Sofia îi taie unghiile lui mă-sa și nici Etna nu a mai erupt demult.
Pe Erika o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
