Nu, nu sunt mândră că sunt româncă! Sunt mândră că, înainte de toate, sunt OM…
Sunt mândră că nu mi-am făcut niciodată țara de râs, aici, unde am ales să trăiesc.
Sunt mândră că am reușit să mă integrez și m-am adaptat normelor și legilor țării care m-a adoptat.
Sunt mândră că nu mi-a bătut nimeni obrazul pentru fapte sau gesturi care mi-ar fi pătat onoarea de cetățean.
Sunt mândră că știu să respect fiecare om în parte fără să iau în cont etnia, culoarea, religia sau orientarea sexuală.
Sunt mândră că am știut să dau respect, iar la rândul meu îl primesc.
Sunt mândră că puținul meu l-am împărțit (și) cu alții.
Sunt mândră că atunci când am cerut ajutorul, mi-a fost dat, pentru că am știut să-l dau la rându-mi.
Sunt mândră că oamenii care m-au cunoscut și mă strâng în brațe de fiecare dată când mă văd, o fac în urma faptelor bune pe care le-am împărțit cu ei, nu că în mine curge sângele lupului dac.
Sunt mândră că educația copiilor mei denotă valoare și respect pentru tot ce-i înconjoară și ating. Pentru tot ce înseamnă suflare omenească… fără să facă diferențe.
Sunt mândră când îmi cânt imnul neamului la fel de mult ca atunci când îl cânt cot la cot cu cetățenii acestei țări. Mă bucur la fel de mult de victorii, indiferent dacă pe ele urcă daci sau romani.
Sunt mândră de tot ceea ce-mi provoacă satisfacții, realizări, bucurii și reușite, dincolo de rădăcina sau proveniența lor latină. În același timp, cu aceeași intensitate, trăiesc și dezamăgirile, eșecurile, nemulțumirile sau schimbările care ne clatină existența oriunde ne-am afla.
Sunt mândră când vorbesc limba strămoșilor, la fel de mult ca atunci când o vorbesc pe-a lui Dante.
Sunt mândră când îmbrac portul Reginei Maria, cum sunt la fel de mândră când îl văd și pe al altora, chiar dacă n-au avut regina lor.
Sunt mândră că atunci când spun „mi-e dor” atârna la fel de mult când una dintre „case” îmi lipsește.
Sunt mândră când împart o porție de sarmale cu un italian, așa cum sunt la fel de mândră când împart o porție de lasagna cu un român.
Că mă trag din neam de daci sau că trăiesc în țara Renașterii nu mă ridică și nici nu mă coboară.
Locul meu pe Pământ mi l-am câștigat singură, cum mi-am câștigat valoarea ca OM. Nu voi permite nimănui să-mi știrbească existența, așa cum nici eu, la rândul meu, nu-mi voi permite să alterez meritele altora câștigate prin onestitate, muncă și respect, sau să denigrez locul pe care l-au sfințit prin ceea ce au fost, sunt și vor fi.
Sunt mândră de mine ca femeie, soție, mamă și cetățean al acestei lumi!
Sunt mândră de mine ca OM!
Că sunt româncă… e doar o întâmplare.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Drumul lui David. Excepția și speranțele
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
