Sigur că fură. Fură din banii de diguri, din banii copiilor săraci, din banii de autostrăzi, din banii pentru școli și pentru spitale.
Au complici, sigur că au. O caracatiță nesfârșită de directorași și membri în consiliile de administrație, securiști mai vechi și mai noi, hoarde de bugetari uitați prin sinecură, afaceriști exclusiv cu statul, de unde se poate fura fără consecințe majore.
E de-ajuns să vezi șandramaua care ne ține loc de țară, ca să vezi că România e toată o piramidă a jafului. Întrebarea care se naște e de ce fură? Cine sunt acești domni?
Cine să fie? Oameni care n-au cunoscut niciun filtru moral. Nu au școală, și-au trucat-o. Nu au educație. Sunt neamuri proaste, neamuri de traistă sau neamuri de nomenclaturiști, trăiți în fărădelege din leagăn.
Sunt țărănuși ridicați din valurile puturoase ale tranziției. Bărbați de-acum cărunți care, din fragedă pruncie, s-au șters la cur cu pietre și au trăit în case cu WC-ul în fundul curții, au copilărit cu carpeta cu Răpirea din Serai în perete și au decurs în niște animale lacome, care n-au cunoscut vreodată măsura.
Când s-a împărțit noblețea sufletească, n-au primit nimic. Sunt străini de bine, adevăr și frumos. Nu știu decât să mintă, să înșele și să facă gușă. Dacă îi duci la Monte Carlo, se apucă să se scobească în buric și să joace table.
Cine sunt aceste femei care s-au urcat în copaci, ca scroafele, cum știm din proverbe? Cine să fie? Echivalentul muieresc al bărbaților de mai sus. E mult spus totuși bărbați. Fiindcă dumnealor sunt niște neisprăviți. Niște oameni neterminați. Niște schițe de oameni, niște cioturi. Lași, lipsiți de orice urmă de demnitate, avari, trufași, fuduli, vicleni, lipsiți de scrupule, trădători, ca toți iubitorii de arginiți. Niciunul dintre păcatele capitale, așa cum le știm din creștinismul primar, nu le este străin, în ciuda crucilor pe care le bat ziua în amiaza mare, să îi vadă babele (ba chiar le place o plăcere nebună să vâre moaște pe sub nasul babelor, într-o apoteoză a falsei lor pioșenii).
Ei nu cunosc generozitatea și nici iertarea, în schimb au fost înzestrați cu mânie, pofte ale pântecelui și au, prin excelență, darul preacurviei.
Și chiar la preacurvie căutam să ajung.
Șleahta de la vârful acestei societăți în care niciun principiu nu a rămas necălcat în picioare nu poate fi oprită prin lege (care lege?), prin rigorile statului de drept (care stat de drept?), prin aderarea la valori europene (fiți, domnilor, serioși, europenismul românesc nu trece de Chitila), prin grevă fiscală din partea cetățenilor (care cetățeni?).
Există o singură cale. E o utopie, și tocmai de aceea trebuie subliniată. Apelul către lichele are efecte nule. Lichelele nu aud.
Să lansăm deci un apel către adevăratul motiv al acestor prăduitori care-și injectează tot felul ca să dea în oligospermie: tinerele (și tinerii) de impecabile moravuri.
Buni familiști, domnii fură pentru copii (chiar și când fură de la copii, tot pentru copii fură – pentru ai lor), ca să nu le cunoască vreodată spermatozoizii ajunși la maturitate plaga muncii cinstite (asta e pentru proști, iar ei sunt băieții deștepți – în această lume care confundă ticăloșia cu deșteptăciunea).
Dar mai ales ei fură pentru tinerele și tinerii de impecabile moravuri. Să fugă și ei de acasă cu o secretară, cu un secretar (de stat), și să trăiască frumoasa viață a preacurviei.
Adevăr vă spun vouă: singură, o solidaritate a tinerelor și tinerilor de impecabile moravuri ne mai poate salva!
Bineînțeles că tinerii și tinerele de impecabile moravuri fiind ei înșiși esență de corupție nu vor refuza niciodată avansurile și avansul hoților. Și de aici, întotdeauna, totul.
Dar apelul se cuvine lansat așa cum lansezi o sticlă într-un ocean. Deci: tinerelor și tinerilor de impecabile moravuri, nu vă mai înhăitați cu hoții, e doar în puterea voastră să opriți acest naufragiu!
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
