Vanessa von Zitzewitz, celebra fotografã care l-a avut ca mentor pe Helmut Newton, este prezentă în 2015 în mai multe galerii din Europa. Ȋn Germania, Vanessa von Zitzewitz a realizat prima sa expoziţie personalã la Galeria Bernheimer, galerie de excelenţă şi înalt rafinament din München.
Fotografiile dedicate de Vanessa von Zitzewitz expoziţiei “Aparenţe şi Estetică”, ne invită să regândim modul de a înţelege frumuseţea femininã.
Consacrând femeia ca formă de artă şi subliniind atât părţile înfrumuseţate cu bijuterii, cât şi cele dezgolite ale corpului feminin, Vanessa von Zitzewitz extinde explorarea femeii la apariţia ei naturală – nudul.
Cat Walk – Ibiza, 2014
Christ’A, Saint Barth 1996
Aparenţele sunt date în vileag cu graţie feminină: un nud e departe de a fi un corp dezbrăcat.
Sleeping Angel, 1999
Adus în mijlocul naturii, nudul unei femei are un efect de îmblânzire asupra unor medii de obicei ameninţătoare. El revelează o prezenţă senzuală şi fermă în decorul forţelor tumultoase ale naturii, precum valurile înalte din Southampton sau vântul şi stâncile cu aspect sinuos din Saint Barth.
Snake, 1996
Nuanţele corpului şi ale apei, asociate cu talent de Vanessa von Zitzewitz, înlătură spectrul alb-negru, în care este surprins iniţial actul nudului, şi dezvăluie naturalul (Skins Splash – Ibiza, 2014).
Forme feminine par a ieşi cu totul din aceste fotografii sculpturale. Mişcarea lor permite spectatorului să reconstituie şedinţa foto, chiar să lase să i se deruleze un adevărat film înaintea ochilor.
Skins Splash, Detail, Ibiza 2014
Dând impresia unui bazin cu apă adevărat, acest ansamblu fotografic constituie partea fluidă a expoziţiei şi creează un spaţiu dinamic împreună cu seria Dancing with Elephants – 2014.
Ideea aparenţelor impregneazã chiar şi aranjamentul fotografiilor în expoziţie. Dacă la o primã vedere, vizitatorul se simte înconjurat numai de star-uri şi nuduri în natură, el începe să se simtă descoperitorul unei noi perspective a artei Vanessei von Zitzewitz atunci când subtil ascunsele fotografii – The Shadow of Paris, In my hand – Paris, 2010 şi 38, Avenue Gabriel – Paris, 2014 – îi revelează femeia în peisajul citadin. De data aceasta, o arhitectură elegantă, cu spirale, aduce omagiu rotunjimilor şi devine un cămin al feminităţii.
O nouă rezonanţă e introdusă cu naturaleţe fermă: cea dintre natura unei femei şi tot ce poate însemna silueta metalică, stabilă şi înaltă a Turnului Eiffel – de altfel, de gen feminin în franceză. Surpriza e cu atât mai formidabilã cu cât aceste fotografii ce inspirã putere ne sunt dezvăluite imediat ce am ajuns la portretul Carlei Bruni.
In my Hand, 2010
Expoziţia este încadrată simetric de portretele Carlei Bruni, care, parcă, şopteşte „nu-mă-uita“ vizitatorilor, înainte ca aceştia să părăsească galeria.
Carla, Paris 1999
Acesta este stilul distinctiv al Vanessei von Zitzewitz: idei extraordinare şi bine gândite, îmbinând mai multe perspective şi manifestate în arta fotografică cu naturaleţe şi uşurinţă.
38, Avenue Gabriel Spiral Stairs, Paris 2014
Ȋn timp ce aştept să iau interviul în elegantele saloane ale Galeriei Bernheimer, admir portretul Ȋnălţimii Sale Serene, Prinţesa Charlene de Monaco, al lui Alain Delon şi al lui Michael Schumacher. O prezenţă luminoasă îşi face apariţia. Vanessa von Zitzewitz este la fel de prietenoasă şi caldă cum apare în fotografiile de pe web. Parcă ne-am cunoaşte deja.
Roxana-Florina Popa: ”Dancing with Elephants” m-a impresionat prin naturaleţe. Care este mesajul nudului feminin? Care este personajul principal în aceste fotografii?
Vanessa Von Zitzewitz: Fotografia mea preferată este celebra fotografie a lui Richard Avedon intitulată ”Dovima with the Elephants”. Ca tânără fotografă, această creaţie a avut un mare impact asupra felului cum am privit o femeie aflată în faţa aparatului de fotografiat. Visul meu a fost să refac această fotografie cu un nud, pentru că îmi place să fotografiez femei goale. Am organizat un casting şi am găsit acest model din St. Petersburg care iubea animalele, căruia i-a plăcut idea şi a spus ”vreau să fac asta”. Să pozezi complet goală atât de aproape de animale nu e ceva uşor.
Elefanţii aparţin circului Knie din Elveţia, care este foarte protector cu animalele sale. Am zburat într-acolo de mai multe ori înainte de a realiza prima şedinţă fotografică pentru a mă apropia de animale, a le cunoaşte proprietarii şi dresorul, şi pentru a-mi explica proiectul. Au fost suficient de drăguţi să accepte şi am avut trei zile de şedinţe fotografice cu aceste animale deosebite, dresate într-un mod minunat.
Aşadar, povestea este atât despre fată cât şi despre animale. Ea pare că dansează cu elefanţii pentru că ţese o relaţie cu aceste animale. Mi-am imaginat-o foarte natural printre aceste animale sălbatice, atât de mari. Ȋmi place contrastul dintre pielea goală a fetei şi piele rugoasă a elefantului.
RFP: Eşti o persoană care doreşte să facă oamenii să iubească animalele. Cum aţi descrie personalitatea cuiva care se poate apropia de cai?
VVZ: Caii nu sunt animale uşor de mânuit. Ȋn natură, reacţia lor ar fi să fugă la apropierea omului. Noi i-am îmblânzit şi le-am schimbat cu totul modul de comportament. Eu însămi sunt show jumper, am un cal şi ştiu că natura nu i-a creat să poarte cu uşurinţă o şa şi să sară peste un obstacol de 1,40m. Ei ar ocoli obstacolul atunci când l-ar vedea.
Felul în care noi ne apropiem de animale este foarte artificial. Ceea ce le cerem sã facã pentru noi în fiecare zi este foarte nenatural. De aceea, este foarte important să avem grijă de ele. Mulţi cai au probleme cu coloana din cauza şeii, a săriturilor şi a dresajului. Caii mei sunt ţinuţi într-un mod special, am o foarte mare grijă de ei şi ştiu cum să mă port cu ei. Cred că acest lucru m-a ajutat foarte mult în proiectul din Qatar cu caii arabi, care sunt şi mai dificili şi mai sperioşi decât caii europeni. Ei sunt animale puternice, precum acel cal pe care l-am fotografiat (Expoziţia ”Horses of Qatar”), pentru că nu au fost niciodată călăriţi. Ei doar sunt arătaţi pentru frumuseţea lor. Relaţia lor cu oamenii este chiar mai distantă. A fost o adevărată provocare să îi fotografiez în aşa fel încât să pară naturală apropierea mea de ei. Fotografiile în apă sunt speciale pentru că unii cai nu intră cu uşurinţã în apă. Ei sunt antrenaţi în Qatar, în bazine cu apă, pentru că afară e foarte cald, însă lor le e teamă de acest mediu necunoscut.
Trebuie să cunoşti şi să iubeşti animalele ca să poţi face un astfel de proiect. Pentru că nu ştii niciodată cum va reacţiona un cal, niciodată.
RFP: Ce leagă fotografia ta de personalităţile şi star-urile care îţi pozează?
VVZ: E mereu o nouă provocare, întrucât fiecare e diferit. Ai de-a face cu personalităţi importante, care au foarte puţin timp şi care au fost fotografiate atât de des ,încât ştiu deja cum vor să fie fotografiate.
Lucrul extraordinar despre munca mea este că nu am niciodată sentimentul ”O, am mai făcut asta înainte”. Sunt entuziasmată de fiecare şedinţă foto. Momentul pe care încerc să îl imortalizez este unic. E un moment pe care nu l-am surprins cu nimeni altcineva înainte. Asta vreau să exprim şi asta este marea încercare atunci când lucrezi cu o personalitate.
Gianni Agnelli, Between Torino and Firenze, 1992
Ringo Star, Monaco 2003
Mick Jagger, Cap d’Antibes 2005
RFP: Ce aspiraţii din societatea noastră fac ca luxul şi arta să devină caritabile?
VVZ: Cred că astăzi trăim într-o societate dificilă, cu un consum enorm, în care marile brand-uri au început să domine – lumea artei, de exemplu. Când acestea prezintă un artist, valoarea lui creşte foarte mult, deoarece artistul e susţinut de fundaţiile lor. Sunt foarte critică cu privire la direcţia în care lumea artei se îndreaptă. Grupurile de modă controlează revistele, pentru că le plătesc publicitate. Ele controlează şi arta, pentru că deţin muzeele. Ele controlează, de asemenea, actorii, pentru că ȋi folosesc în campanii de publicitate. De exemplu, dacă aceştia sunt mai puţin celebri, ei ar putea avea o şansă mai bună de a primi un rol într-un film. Tineretul e şi el controlat de grupurile de modă. O fată de 15 ani crede că, dacă nu are o anumită poşetă, e o nimeni. Ȋn loc să îşi dezvolte aprecierea şi conştienţa de sine, ea de fapt e atrasă să devină un fel de soldat al grupurilor de modă.
Sunt convinsă că, dacă vrei să faci activităţi de caritate, trebuie ca 100% din fondurile strânse să fie alocate proiectului caritabil. Cred că ceea ce face Ralph Lauren cu tricourile cu ponei roz pentru cercetarea cancerului mamar este un concept bun. Cumpăr aceste tricouri şi ştiu că banii sunt investiţi în acest scop. Nu e acelaşi lucru în cazul altor concepte, precum vânzarea unei poşete Chanel pentru o sumă uriaşă de bani, din care numai jumătate merge în activităţi caritabile. Ȋn ziua de azi, cine ştie ce se întâmplă la defileurile de modă caritabile? Cât de mulţi bani sunt cheltuiţi pentru organizarea defileurilor de modă? A câta parte din banii strânşi servesc, în final, unor scopuri caritabile? Sunt cam reticentă în ceea ce priveşte aceste evenimente.
RFP: Cum ai descoperit Slaughter House în Thailanda?
VVZ: Tatăl meu susţine financiar Fundaţia Human Development pe care Părintele Joe Maier, preotul american, a înfiinţat-o. Am hotărât într-o zi să merg acolo şi m-am îndrăgostit cu totul de locuri, de copii, de munca asiduă pe care acest preot o depune de peste 30 de ani într-unul dintre cele mai sărace locuri din lume, mlaştinile Bangkok-ului. Am decis pur şi simplu că am să petrec timp cu aparatul meu de fotografiat acolo, că am să încerc să fac ceva şi am avut ideea de a edita această carte. Prietena mea, Caroline Scheufele de la Chopard mi-a văzut proiectul şi m-a întrebat cum m-ar putea ajuta. Ȋmpreună am avut ideea de a organiza un eveniment caritabil în St. Moritz şi am adunat 380.000 de dolari în acea seară din vânzarea cărţii, a fotografiilor şi a unui înger pe care ea l-a desenat. Aceşti bani au mers la Fundaţie. A fost un proiect de caritate foarte mare.
RFP: Unde mai putem vedea fotografia ta anul acesta?
VVZ: Voi avea o expoziţie la Londra în septembrie şi una la Bruxelles în noiembrie.
Vanessa von Zitzewitz e o artistă recunoscută internaţional pentru nudurile ei inimitabile, portretele de societate şi fotografiile în apă, cu cai, din Qatar. Născută în 1970 la Hamburg, ea şi-a petrecut copilăria între Statele Unite, Franţa şi Monaco. A studiat la celebra Şcoală de design Parson, din Paris. La vârsta de 21 de ani, a prezentat deja prima ei expoziţie de portrete la Paris şi a publicat o carte – ”Ombre bianche”, Editions Cercle d’Art.
Colaborarea ei cu Cartier a început când avea 26 de ani, datorită personalităţii şi esteticii ei îndrăzneţe, şi a culminat într-o lucrare care a sărbătorit cei 150 de ani de activitate ai casei franceze de bijuterie. E prima femeie care a devenit ambasador internaţional pentru Canon.
Ȋn ultimul timp, se dedică fotografiei de act şi se remarcă prin semnificaţie, viziune artistică, eleganţă naturală şi virtuozitate. Datorită activităţilor ei caritabile, Vanessa von Zitzewitz se bucură de recunoaşterea UNESCO. Actualemente, locuieşte cu soţul şi băieţelul ei, la Monaco.
Toate pozele aparțin Arte frumoase, copie digitală
© Vanessa von Zitzewitz / Prin curtoazia Bernheimer Fine Art Photography
Citiţi şi
„Delon a fost bisexual. Romy Schneider ar fi știut.” O biografie de scandal
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Tănticilor şi nenicilor care-şi dau ochii peste cap când aud de Alain Delon
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
