Când te-am cunoscut, strecurai un bilețel în cartea de rugăciuni a unei fete frumoase. Îi scriseseși o poezie. Îți luase aproape o săptămână. Nu erai cine știe ce. Fata frumoasă merita un prinț. Te-am scos afară din poveste. În fiecare zi îmi aduceai aminte că nu eram frumoasă. Nu eram nici urâtă, nu puteai să-mi scoți ochii pentru atâta lucru. Eram drăguță. Drăguța e ca o frăguță, un pic veselă, un pic isteață. O drăguță știe să se descurce în paralelipipedismul matematicii infracționale. Fata frumoasă a rămas singură pentru mult timp. Îmi părea rău că nu te-am lăsat să-i reciți poezia, mai mult ca sigur că nu știuse cum s-o citească. Buburuzele mă urmăreau de parcă își luaseră brevet de conștiință. Am prins una și am trimis-o să-i caute un prinț fetei frumoase. A dat vina pe atracția gravitațională și s-a trântit la pământ. Făcea pe-a moarta. Atunci am realizat ce înseamnă să scapi câte un ochi când croșetezi la destin sau, mai rău, să pui prea multe ochiuri.
Într-o zi mi-ai citit o poezie. Era așa de alandala că a trebuit să mă concentrez un pic ca să nu râd. Scriai ca T.S. Eliot, ca Whitman și un pic ca Poe. Fără rimă, desenat, cu o logică sclifosită și greu de abordat. Nicio domnișoară singură pe seară. Nici eu, nici tu nu auziserăm încă nici de Eliot, nici de Whitman, nici de Poe. Mie mi se părea că vorbeam uneori cu Esenin. Tu nici nu voiai să auzi. Erai kafkian. Bucureștiul era plin de gândaci. Eu recitam în gând Moartea Căprioarei. Un profesor de muzică îmi spusese că nu aveam dicție. În gând, dicția îmi era perfectă. Și glasul plezirist. Poezia ta făcuse din cuvinte scări și eu mă miram că nu putrezise zig-zag-ul. M-ai întrebat ce însemnau toate acelea pentru tine, pentru mine. Cel mai greu e să dai răspunsuri când ești îndrăgostit. M-aș fi uitat la tine chiar și trei zile, dar știam că nu era bine să-ți vorbesc. Am ridicat din umeri. Tăcerea e șarpe. Te-ai uitat la mine cu milă. Apoi mi-ai explicat cu dicție și pe îndelete cum fiecare cuvânt fusese o cărare pe care uneori pășiserăm fără să ne dăm seama, fără să vrem să ne dăm seama. E drumul până la cantină, ai strigat plictisit și ai dat din mână a pagubă. Când ai să înțelegi?
Nu era greu de înțeles, dar parcă începuse să se facă un pic mai frumos. Poate era mai bine să-l trimit, ca pe un bilețel, fetei frumoase. Sigur mai ținea minte poezia aceea. Prima. Bărbații nu trebuie lăsați să se vadă frumoși, cum devin simpatici trebuie încurajați să se devoteze unei femei frumoase, altfel încep să-și creeze povești de importanță și devin plictisitori, previzibili și fustangii. Îmbătrânesc nefericiți și miros a scârbă. Îmi spuneam că-l mai iubeam, doar așa, ca să par apriorică, nu era bun de nimic.
Dar zilele treceau și lenea sentimentelor pierdute torcea ca o pisică fără purici, ca un fus fără orar.
Când vine toamna, toate gândurile bătrâne se fac și mai bătrâne și uită de ce-ar fi trebuit să îmbătrânească înțelepte. Dăduse frigul și peste ceaiul de tei, când i-am citit una din poeziile scrise de mine. A ascultat. S-a înfuriat. A început să zbiere că încercasem să-l înșel făcând pe-a proasta, pe-a trestia gânditoare. Și el care crezuse că eram pură în ale poeziei, că ce-mi recitase el era scris pe icoană… Cel mai mult îmi reproșa că nu-l aclasem ca poet, nu destul, că fusesem invidioasă și perfidă. Rimele i se dezlegau de picioare ca niște lanțuri plecate să se întâlnească cu găleata în pântecele fântânii. Era atât de frumos că nu mai era nimic de făcut.
Soarta nu i-a fost haină. S-a însurat cu o fată frumoasă cu geantă de cumpărături. Eu și fata aceea frumoasă de la începutul poveștii am mers și am tot mers până am lăsat în urmă iluminatul artificial al orașului. Ne-am găsit câte un băiat drăguț și am îmbătrânit urâte de atâta fericire.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiÅ£i, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
