33 de ani, înalt de 1, 85, de familie medie spre bună, școlit la școli particulare, fără mari averi, situație financiară stabilă, un copil și o nevastă.
A, nu-nu, astea din urmă nu se dau, dar vin la pachet cu el.
Ca să continui, e căsătorit de 9 ani.
Nevasta… detalii nesemnificative. Vrea să-l dea.
Cum de ce? De bun ce e!
Cam așa ar suna într-o lume utopică un anunț la mica publicitate. Un anunț pe care eu, cu siguranță, l-aș da.
Pentru că, dragul meu, fix asta îmi doresc.
Îmi doresc să nu uităm cei nouă ani. Cei nouă ani în care ți-a păsat de mine fix cât îmi pasă mie de-o omidă. Hm, deși, eu omida o ocolesc, măcar de silă, să nu-mi creeze probleme. Tu, însă, ai trecut de-a dreptul peste mine!
Îmi doresc să te așezi la masa ta, în fața laptopului tău, ăla pe care am ajuns să îl urăsc, și să reflectezi în poziția gânditorului la sufletul meu. Pfoai de mine, despre ce vorbesc? N-ai această abilitate. La tine totul se reduce la logică și matematică. Dacă unu și cu unu fac doi sau dacă apa are sau nu culoare.
Dar ce te faci când te însori cu o persoană (adică eu) care nu e chiar foarte logică. Care mai vede păsări și noaptea, care nu face sex, ci dragoste, care calcă rufe pentru a se destresa, nu pentru a crea ordine. Care se îndrăgostește de alt bărbat.
Ooo, da, ai pierdut partida, ma’ friend! Sunt a altuia demult, cam de vreo doi ani. Dar stai liniștit, nu m-ai avut nici înainte. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, am fost a ta câteva luni, un an poate, înainte de nuntă. Apoi s-a băgat “mămica” și “ne-a măritat” unu-doi. Și-am zis da, că eram mică și prostănacă. Și familia ta era adevărată, era ceva ce eu nu aveam.
Stai liniștit, nu te-am înșelat în sensul tradițional al cuvântului. Adică nu m-am culcat cu el. De râsul satului, n-am făcut-o pentru că e el prea moralist. E prea bun pentru lumea asta, ai înțeles? Are și el defectele lui, că perfecțiune nu există nicăieri pe pământ, dar ți-a ciordit toate bilele albe pe care le mai târai pe lângă tine. În trei zile, odată, acum vreun an, ți le-a luat pe toate!
Și știi de ce mă enervezi și tare aș vrea să te dau? Pentru că stai cu mine, dar nu ești nici tu fericit. Dar habar nu ai asta. Nu știi altceva și staaai așa și aștepți să mori. Mă enervezi că habar nu ai cu cine te-ai însoțit “forever”, cum îți place să faci abuz de cuvintele astea. Habar nu ai cine sunt și ce-mi place. Sau ce nu-mi place. Nu ești în stare să-mi iei nici o prăjitură, pentru că NU MĂ CUNOȘTI! Cum dracu, mă, după 12 ani să nu știi că urăsc ciocolata? Cum dracu să vii vesel ca un cățel cu o amandină. Și eu ce să fac cu ea? Mănânc-o tu, mă, că mie nu-mi place, îmi provoacă greață! Greață ca tot ce nu știi tu despre mine!
În 12 ani eu am crescut, m-am făcut mare. Dar tu ai rămas undeva la pubertate, tot plin de coșuri și cu gândul la chipsuri.
Nu ești în stare să fii atent la ce-ți scriu cu liniuță într-un sms. Despre ce vorbim atunci? Cum dracu să fii atent la mine? Cum să știi că la un protest m-ai pierdut? M-a luat mulțimea și habar n-ai avut!
Te dau, băiete! Te dau oricui vrea să te ia! Și știu că undeva, pe lumea asta, și poate nu foarte departe de noi, e o ființă care te vrea fix așa cum ești. Nesigur, gras, nepăsător (că de acolo și grăsimea), copil, indiferent, superficial, leneș. Cu siguranță lângă un alt om ai fi tu unul mai bun.
Citiţi şi Draga mea, nu eu ţi l-am furat, el nu a fost niciodată doar al tău
Nu ești un om rău, nu mă înțelege greșit! Dar ești greșit pentru mine. Eu sunt mai complexă ca un serial, un chips și un joc pe calculator. Eu vreau să-mi trăiesc viața în fiecare zi ca și cum ar fi ultima, că naiba știe când e ultima. N-am chef să lâncezesc cu vasele murdare și patul nefăcut. Eu am cărți de citit, poezii de simțit, artă de creat. Iar tu, tu n-ai decât să trăiești cum îți place ție. N-ai nici o vină că ești diferit de mine. Dar nici eu!
Te dau cu sufletul unui om bun, ca tine. Un om care, în lumea asta în viteză vrea să stea lângă tine și să te urmărească cum nu faci nimic. Și ăsta e un hobby.
Te dau unui om care să te iubească așa cum meriți.
Te dau unui om pe care să-l iubești cu adevărat, pentru că pe mine nu mă iubești decât la nivel declarativ. Degeaba iubești “forever”, dacă nu știi pe cine.
Trezește-te și află ce e dragostea, așa cum am aflat-o eu. Dragoste e atunci când pentru omul celălalt ești în stare să te îngropi doar ca să nu-i faci rău. Dragoste e atunci când pentru omul celălalt ești capabil să-ți ascunzi sufletul în tăcere doar ca să nu-i faci rău. Dragoste e când renunți. Dragoste e când dispari tu pentru a fi celălalt.
Te rog, scutește-ne de amabilități și formalități și pleacă!
Semnat,
Nevasta ta
Guest post by Delia
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
10 greșeli pe care nu le mai facem în pat după o anumită vârstă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
