«Noi, toţi cei care ne ascundem de toţi ceilalţi printr-o ironie superficială, de fapt suntem supuşii complexelor nostre.»  Mihai Ţărnă, regizor
Nu este magician, dar totuÅŸi ce este atins de “mâna” sau “ochii” lui Mihai Țărnă se transformă. Prinde viaţă, din nou, sub o altă formă, altă interpretare, de fiecare dată surprinzătoare. Nouă. Devine ceva care interoghează, miră, schimbă cumva paradigma pe care o cunoÅŸteam. L-am văzut “atacând” romane grele, cum ar fi “Un veac de singurătate”, al lui Gabriel Garcia Marquez, de curând “Profetul” lui Khalil Gibran, dar ÅŸi “Steaua fără nume”, a lui Mihail Sebastian. Acum, la Paris, cu elevii săi actori de la EICAR, ÅŸcoala internaÅ£ională de teatru ÅŸi film, Mihai revine la un clasic: Anton Cehov. Un clasic reinterpretat deja de Matei ViÅŸniec, autorul piesei “MaÅŸinăria Cehov“. Pentru a da prilejul tuturor elevilor lui Mihai de a juca, dramaturgul ViÅŸniec, generos ÅŸi dornic în acelaÅŸi timp să răspundă altor provocări, a mers până la a scrie câteva scene în plus. Este posibil deci ca piesele de teatru să devină obiecte cu viaţă? Obiecte vii? Cehov este un altul privit, ascultat, înÅ£eles, în secolul 21, faţă de secolul 19? E o provocare pe care o lansează duminica aceasta, 10 decembrie, regizorul Mihai Țărnă. La Paris deci, pentru cei care aveÅ£i ocazia de a vă opri ceasurile existenÅ£ei pentru câteva ore de graÅ£ie. La Teatrul Petit Saint Martin, de la orele 17.
Nu este prima reprezentaţie a acestei piese a lui Matei Vișniec. De unde şi de ce dorinţa de a da o altă interpretare?
Mihai Țărnă: Cred că e ÅŸi o încadrare a programului ÅŸcolar, căci spectacolul l-am făcut cu studenÅ£ii anului doi ÅŸi care acum sunt în anul 3. A trecut exact jumătate de an de la primul spectacol ÅŸi m-am gândit că ar fi un examen matur pentru ei să-l mai joace o dată. Să vedem cum evoluează personajul cu timpul… Sigur e ÅŸi acel dialog pe care-l mi-l propun de fiecare dată când montez ceva. Nu fac spectacolul pentru studenÅ£i sau pentru actori cu experienţă, îl fac pentru mine ÅŸi pentru cei care lucrează cu mine, mai ales că studenÅ£ii-actori au acceptat această provocare.
“MaÅŸinăria Cehov” este dialogul meu cu ViÅŸniec ÅŸi, desigur, cu opera lui Cehov. Matei a fost foarte receptiv la ideea mea de a face “MaÅŸinăria” ÅŸi cum am mai mulÅ£i studenÅ£i decât personaje în piesă, domnia sa a mai scris câteva scene. E extraordinar…
Orice spectacol e o părere, o propunere, o alegere sau o convingere. Å¢in mult să-l mai povestesc, ÅŸi studenÅ£ii la fel, au îndrăgit această superbă piesă. Nu are nimic vârsta lor sau generaÅ£ia lor cu neauzirea operei lui Cehov. Am văzut cum lume cultă din domeniu reacÅ£ionează azi la Cehov – cu ochi mari ÅŸi neîncrezători că astăzi cineva se mai gândeÅŸte la Cehov. Ei bine, acesta la fel, e un punct important pentru a rejuca acest spectcol. Ne gândim la Cehov cum ÅŸi el s-a gândit la noi cei de azi…
Tu, ca regizor provenind din spaÅ£iul fost sovietic – copilăria petrecută într-un stat care făcea parte din URSS – ai o altă privire asupra lui Cehov. Dacă, pentru Matei ViÅŸniec, Cehov este un fel de a se descoperi pe sine, ce reprezintă pentru tine acest autor clasic?
Cehov, ca nimeni altul, ne-a făcut să vedem în banalul din jur o întreagă simfonie. Noi toÅ£i, cei care ne ascundem de toÅ£i ceilalÅ£i printr-o ironie superficială, de fapt suntem supuÅŸii complexelor nostre. Atunci Cehov ar fi pentru mine oglinda complexelor noastre…
De ce ar trebui un spectator din secolul 21 să se întoarcă la un spectacol de şi despre Cehov? Mai este el actual? Cum?
Pentru mine arta modernă e inclusă, in totalitatea sa, în careul negru a lui Malevici. E frontiera unui segment de dezvoltare. Toţi caută forme noi, vorba eroului lui Cehov.
Atunci, ce-i forma nouă? De ce e nevoie într-atât de ea? De ce azi producătorii sunt mai importanÅ£i decât cei ce creează, de ce spectatorului i se propune pop-corn în sala de cinema – poate asta e forma nouă? Poate…. Sau poate că forma nouă e sinceritatea ÅŸi convingerea. E ideea pentru care ai merge până-n pânzele albe. Cehov ne-a dat asta tuturor. Nu a căutat, ci s-a deschis nouă tuturor. Atunci, nu exista altă actualitate emotivă ÅŸi raÅ£ională decât cea în care credem. Atunci, actualul e acea întrebare care ne-a pornit pe toÅ£i din răstimpuri spre acel răspuns pe care fiecare îl socoate un adevăr. Asta e Cehov pentru mine azi, acesta e Cehovul de mâine….
În fine, repeţi această piesă a cărei premieră a avut loc în iunie 2017. Este un fenomen rar pentru stilul Tarna: o singură reprezentaţie, un singur moment de graţie. De ce procedezi aşa, şi de ce revii, de fapt, cu această piesă, acum?
E simplu – aÅŸ dori ca acest foarte profund ÅŸi frumos text al lui Matei ViÅŸniec să fie auzit ÅŸi văzut de cât mai multă lume…
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
