Angela Marinescu e o luptătoare. E genială. Și nebună Dar mai presus de toate e o supraviețuitoare. A reușit să își păstreze mintea întreagă și să treacă peste boli și evenimente care ar fi băgat mulți alți oameni fie în ospiciu, fie în mormânt. Într-un interviu acordat celor de la Adevărul, Angela Marinescu își povestește viața. Ceea ce urmează e cutremurător.
”Tu ştii ce puternică e viaţa? Eu, dac-aş putea, aş cere eutanasia. Sunt foarte slăbită. Mă ţine în viaţă doar băiatul meu, pe care-l iubesc enorm. Dar atunci voiam doar să trăiesc. Mi-aduc aminte că eram internată în spital şi am văzut doi tineri care se sărutau. M-am dus la ei, i-am despărţit şi i-am spus lui: „Sărută-mă!“. El n-a vrut, dar eu n-am putut să concep asta. M-a durut foarte mult. Emmanuel Levinas spunea ce traumatizant e pentru doi bătrâni care stau într-o sală de aşteptare în gară, iar în faţa lor doi tineri se sărută. Pentru ei, e greu să vadă cum tinerii trăiesc sub ochii lor, în timp ce ei nu mai sunt în stare. Este ca o agresiune. Să vezi că nici măcar nu se feresc de tine? Tu nici nu mai contezi, te exclud. Aţi fost în poziţia bătrânilor din gară? Tot timpul sunt. Am chiar un poem care se cheamă „Excludere“. Dar eu am ajuns să trăiesc momentele acelea până la capăt. Acum nu mă mai interesează. Sunt oameni care n-au ajuns niciodată să-şi trăiască momentele de senzualitate şi de sexualitate până la capăt, până la contopire totală, până la nebunie. Ei nu sunt terminaţi! Nu se vor putea detaşa niciodată de această problemă. Eu am trăit momentele acestea, le-am depăşit şi nu mă mai interesează.
Sursă foto: Adevărul
Schizofrenia nu-şi constituie nucleul schizofrenic dintr-o dată, ci în ani buni. Un psihiatru nu dă diagnosticul de schizofrenie decât după cinci ani de expectativă. Am văzut medici care erau ei înşişi schizofrenici, dar care tratau schizofrenia. Boala nu se vindecă niciodată. Debutul în schizofrenie îmbracă formele tuturor bolilor pshice: nevroză, psihopatie şi psihoză. Mie, în lumea asta, cel mai frică îmi era de nebuni. Nu ştiam că e bolnav. Era tânăr, cu 13 ani mai tânăr. Era foarte liber în comportament. Bea enorm. Avea o putere de seducţie inimaginabilă. Nu orice schizofrenic e aşa. El aşa era. Era foarte inteligent. Pe mine asta mă atrăgea. Eu voiam să trăiesc, voiam viaţa. Bolnavii de plămâni sunt complexaţi din punct de vedere vital. Eu crezusem că nu voi putea avea familie, soţ, copil. Am trăit greu. Acum voiam să trăiesc intens! Eram complexată şi fizic, şi psihic. Tuberculoza te mutilează. Boala de plămâni m-a făcut să cunosc intensitatea trăirii. După ce m-am vindecat, doar asta căutam: intensitatea. Să nu uiţi cuvântul. Yuri Lotman, din şcoala formalistă de lingvistică rusă, a spus că cei mai mulţi biţi informaţionali dintr-un text nu sunt informaţiile exacte, ci tensiunea textului.
Interviul îl găsiți integral aici.
Citiţi şi
Babygirl – Nicole Kidman într-un rol extraordinar
My Policeman – Povestea tragică a dragostei interzise
“Când o să am un partener, am să iau în calcul să lucrez și la sexualitate”
