Anatomy of a Scandal

Devine din ce în ce mai greu de cuantificat impactul mișcării #MeToo, care a lovit Hollywood-ul încă din 2017. Dar, retrospectiv, schimbările pe care le-a produs nu au fost de mare amploare, atunci când vine vorba despre schimbarea reală a genului structural, omniprezent, de sexism. Cu siguranță, a doborât o mulțime de bărbați puternici precum Harvey Weinstein și Kevin Spacey, dar mulți alții care au fost, de asemenea, „anulați”, precum Louis CK, nu numai că sunt din nou în lumina reflectoarelor, dar sunt distinși cu laude. Cu toate acestea, au început discuții centrate pe subiecte spinoase precum consimțământul și privilegiul. Astăzi, nu mai este considerat „normal” să fie hărțuite femeile la locul de muncă, iar organizațiile sunt mult mai implicate în a semnala astfel de derapaje. Consimțământul și privilegiul sunt două situații care se află în centrul seriei Anatomy of a Scandal. Noua producție de la Netflix, Anatomy of a Scandal, produsă de David E. Kelley (Big Little Lies) adresează întrebări incomode și cere spectatorului să arunce o privire asupra evenimentului central – „violul”. Venind dinspre David E. Kelley, care a fost apreciat pentru adaptările de carte pentru micul ecran (cum ar fi miniseria Big Little Lies) și Melissa James Gibson, seria se bazează pe un roman al jurnalistei britanice Sarah Vaughan, care a fost publicat după ce mișcarea #MeToo a ajuns și la Westminster. Așadar, Vaughan și-a valorificat experiența de reporter politic pentru a scrie un thriller politic în era post#MeToo.

Povestea urmărește o aventură (ilegală) care implică un ministru charismatic și arătos din Guvernul Conservator, numit James Whitehouse. Presa află despre relația sa sexuală cu o angajată mai tânără, Olivia Lytton (Naomi Scott) și, imediat, se profilează un scandal. Tulburată, soția lui, Sophie (Sienna Miller), trebuie să se împace cu ideea și, cel puțin, în public, să își susțină soțul. Totul pare să decurgă bine, fiindcă Whitehouse cere iertare alegătorilor săi. Apoi, datorită sprijinului prim-ministrului Tom Southern (Geoffrey Streatfeild), vechiul său prieten de facultate, nu își pierde slujba.

Serialul este o tulburătoare «dramă de tribunal», de mare succes, care îi are în distribuție pe Sienna Miller și Rupert Friend, care pivotează pe nuanțele tulburi ale consimțământului sexual. Nucleul seriei tratează o problemă serioasă și spinoasă și stârnește interes. Fiecare episod menține constant atenția publicului fidelizat de prezența șarmantei Sienna Miller. Părul ei pare un halou, iar pielea impecabilă pare de rouă, mai degrabă pudrată sau bine-filtrată. Scandalul inițial păstrează anumite ecouri din acel petic dur din trecutul post-boem al Siennei (fostul ei soț, Jude Law, a întreținut o aventură cu dădaca copiilor). Bunăoară, actrița care a trăit nenumărate sentimente de jenă din pricina umilințelor din spațiul privat ajunse către marele public, deci putem simți cum bâjbâie în rolul unei femei care încearcă să facă față asaltului.

O parte din «rezistența» sa se poate să rezulte din dorința de a-și păstra averea, dar și statutul social. E cunoscut  faptul că multe dintre femeile bogate salvează multe aparențe, fiind captive ale dependenței de averi. Multe dintre ele își sacrifică sentimentele și își mușcă adesea limba. Bogăția extremă este întotdeauna captivantă, chiar dacă, pentru unii, se rezumă doar la faptul că ai personal de îngrijire și mai multe paltoane Max Mara decât ai putea purta într-o viață. Să vedem de unde pleacă, totuși, nemulțumirile soaței. Rupert Friend este un bărbat foarte atrăgător. Pur și simplu, nu există nimic mai puțin sexy decât un parlamentar conservator, în special unul care este atât de precis cu privire la femeile pe care le tratează cu respect și pe care le disprețuiește. Conștientizarea propriei sale moșteniri familiale este sincer revoltătoare. Ideea că familia nu poate eșua, chiar și în detrimentul adevărului, prevalează în mod pervers. Este greu să-ți îndepărtezi privirea de la jocurile lui de putere machiavelice. Și, inutil, să adăugăm că tunsoarea – cumva prea pătrată – stinge orice ultim jar al dorinței. Ceea ce începe ca un simplu imbroglio de tabloid devine mult mai grav atunci când James este acuzat de viol. Scandalul este, de acolo, «anatomizat» la Old Bailey, în timp ce avocatul de acuzare al lui Michelle Dockery, Kate Woodcroft, desparte viața și istoria politicianului.

Whitehouse este un client viclean și cine să-l înfățișeze mai bine pe Friend, decât un bărbat binecuvântat de natură cu o față pe cât de capricioasă pe atât de plăcută vederii (Rufus Sewell era, probabil, indisponibil). Dar în jocul care a urmat, «El-a spus-Ea-a spus», Sophie întrupată de Sienna Miller este însărcinată cu rolul de arbitru moral. Ar trebui să rămână lângă soțul ei în timp ce Daily Mail îi împroșcă aventura pe primele pagini? Ar trebui să-l susțină pe măsură ce acuzațiile devin mai grave? Evaluarea lui Sophie conform căreia soțul ei este „un pic asertiv, dar nu brutal” este testată iar și iar.

Serialul aruncă o privire spumoasă, cât și criminalistă, asupra dezonoarei, în interiorul efectelor TV anti-realitate. Așadar, Sienna Miller cade, în sala de judecată, ca Alice în groapa Iepurelui. Cu siguranță, devine chinuitor să prezinți un viol juxtapus teatral camerei. Totuși, să nu uităm că filmul se vrea o analiză a vieților atinse de scandal pe măsură ce evenimentele se înlănțuiesc. Whitehouse e acuzat de  Kate Woodcroft (Michelle Dockery). Deși e un avocat respectat, cunoscut pentru a câștiga cazuri, nemilos, hotărât, Woodcroft se culcă și cu fostul ei mentor căsătorit. În mai multe rânduri, scenariul acestui serial introduce ideea de dinamică sexuală la fel de complexă precum nodul gordian, dar în loc să le abordeze cu maturitate, empatie și inteligență, scenariștii pur și simplu taie nodul. Ne duce, de asemenea, înapoi la scandalurile de altădată și oferă cea mai exagerată întorsătură a intrigii din televiziunea modernă. Dar există și ceva deosebit „de britanic” în ideea de scandal, pe care o putem califica drept fascinantă, dar și familiară: rafinați, dar și ridicoli, pe cât de epuizanți, pe atât de excentrici. Cu alte cuvinte: «nu suntem ca o insulă obișnuită, suntem o insulă atinsă de ciumă, cusută generos cu tradiții și iar tradiții, iar orice abatere de la viața britanică prescrisă este esența scandalului.» Dezonoarea britanică în sine este o dezvăluire specifică a obiceiurilor complexe «de a fi britanic»: o judecată a acțiunilor „greșite” alături de apetitul, la nivel național, de a auzi fiecare detaliu suculent. Există o diferență între scandalul de tip american și dezonoarea britanică în cazul special al unui scandal public. Ca și în episoadele din The Crown, în cazul britanicilor, protejarea numelui de familie este o «povară de lux». Englezii sunt aproape delicioși când se fac de râs în văzul lumii. În ciuda interpreților capabili și a temelor puternice, spectacolul este atât de dependent de haos încât își irosește șansa de a spune ceva substanțial.

Totuși, Anatomy of a Scandal pare să fie o lucrare  serioasă și, într-o oarecare măsură, este adevărat, pentru că se ia foarte în serios. Nemulțumit să arate doar defectele în urmărirea penală a agresiunii sexuale (teritoriu fertil în ultimul timp), serialul adaugă un strat de intrigă politică. Escapadele în stil Bullingdon ale lui James și ale primului ministru (Geoffrey Streatfeild) sunt asociate cu replici precum: „Sexul nu trebuie să ucidă o carieră în zilele noastre” sau „S-ar putea chiar să câștigi câțiva fani printre alegătorii bătrâni.”. Fiind, în egală măsură, un amestec de thriller erotic, dramă în sala de judecată, expunere a problemelor sociale, Anatomy of a Scandal indică în clar abuzurile de putere, care pot fi sexy sau pot fi oribile, dar nu ar trebui să fie niciodată ambele.