Ce-oi mai fi vrând şi eu în viaţa asta? În fiecare zi adaug, dar la mai nimic nu renunţ. Şi s-a făcut cam grea traista. Abia o pot căra. Mai am şi impertinenţa să mă mir că mă apasă. Noaptea, în timpul nesomnului, mai fac ajustări. Ba nu fac. Doar încerc. Pe moment, pare să-mi iasă. De fapt, dimineaţa vine crudă, ca toate dimineţile, cu zdrăngănitoarele ei nerenunţări. Poate când mă ia somnul se şterg şi încercările mele. Aşa că mă trezesc şi adaug.
Majoritatea lucrurilor nu le vreau pentru mine. Sunt însă câteva care stau acolo, cu un tupeu imens de mari deziderate, de multă vreme. Nici n-ar fi ele prea supărătoare. Să fiu sănătoasă, să nu mă mai consum pentru orice, să nu mai fiu un uriaş ficat care filtrează toate prostiile, să fiu ceva mai relaxată. Chiar nu e mare lucru. Dar toate astea îmi par în depărtări inaccesibile. Deocamdată.
Şi vine clipa aia încăpăţânată în care mă uit la trup. Îi tot place să vină la mine, deşi o dau afară la fel de obstinat de fiecare dată. Are şi ea obsesiile ei. Şi dacă tot nu mă lasă-n pace, atunci mai stăm la taclale nevorbite din când în când. Mă uit şi eu la mine ca la o femeie. Acolo prea mult, dincolo prea puţin. Dar în raport cu ce sau cu cine fac eu măsurătorile astea stupide? Ele n-au cum să existe singure. Şi recunosc, ruşinată şi înfrântă de propria-mi superficialitate, că îmi arunc ochii la repere. Ale mele nu sunt top-modelele. Deh, fiecare cu „maeştrii“ săi. Mie îmi plac gimnastele, fetele alea frumoase care se joacă la fel de frumos cu panglici, cu cercuri şi cu… măciuci. Asta e. Aşa le zice. Am practicat şi eu cândva sportul ăsta, dar a trebuit să mă reorientez spre altul fiindcă am avut obrăznicia să cresc prea mult şi despre vreo performanţă n-ar mai fi putut fi vorba. Poate că este o părere de rău din copilărie, un dor de ceva care mi-a plăcut foarte mult şi n-am putut avea până la capăt, oricare ar fi fost el. Mă uit când pot la fetele astea şi le văd ca pe nişte armonii. Dar, repet, astea sunt preferinţele mele. Nu mă pot despărţi de gimnastică, aşa că nicăieri nu e un loc nepotrivit pentru ea.
Şi mă mai uit încă o dată la trup şi mă gândesc: îşi are vreuna dintre durerile mele, lemnoasă, cărnoasă ori vulcanică, originea în el? Niciuna. Vreuna dintre bucuriile mele, scurtă, medie sau lungă, are de-a face măcar puţin cu el? Niciuna. Aşadar, e bun lăsat aşa cum e. E al meu, adică mă poartă la vedere prin lume, discret şi paşnic, lăsându-mi impresia liniştitoare că e invers.
Îmi amintesc o vizită făcută acum cinci ani unui celebru medic estetician. O doamnă care mi-a plăcut foarte mult. Am vorbit noi vreo patru ore. Era un interviu. În cabinetul ei, altfel foarte primitor şi frumos decorat, se afla un tub transparent ce conţinea mostre de implanturi. Stătea pe birou. Aproape de fotoliul meu. Iniţial am crezut că e un obiect de artă. M-a fascinat. În timpul discuţiei nu mi-am putut lua ochii de la el. La un moment dat mi-am dat seama că acolo sunt… „frumuseţi“ de toate dimensiunile. După dorinţă. Nu mi-am putut reprima senzaţia de gol în stomac, însă n-am făcut-o evidentă. Dar am plecat cu ea acasă. Dacă mă caut bine, o pot găsi oricând tot acolo. Recunosc: nu mă caut.
N-o să vă spun că e rău să te agrementezi cu implanturi. N-o să fac asta. Cum n-o să mă prefac a nu şti argumentul „te simţi mai bine cu tine, capeţi încedere, stimă de sine“. Îl ştiu. Treaba e că, pentru mine, nu stă-n picioare. Nu vrea şi pace. Tu, tine, ţie înseamnă orice altceva decât bucata aia mică şi moale de fals. Doar e atâta fals în noi! Şi ne luptăm cu el precum leii. Nu asta facem mereu? Vrem să ştim cine/ce/unde/cum suntem. Şi, de cele mai multe ori, răspunsurile sunt parţiale şi temporare. Destul fals gratis. Cum să mai adaugi? De ce să-l cumperi?
Pe Ana o găsiţi cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
