Avem, orice s-ar spune, o țară anapoda. Suntem ultimii în Uniunea Europeană la aproape toți indicatorii care au legătură cu civilizația. Suntem, totodată, primii la toate nenorocirile. Mame minore? Femei bătute? Copii care abandonează școala? Mortalitate infantilă? Analfabeți funcționali (vorba vine)? Avem de toate.
Când mergem la spital nu suntem mai aproape de vindecare, ci de moarte. Ne scoatem copiii din școli mult mai proști decât i-am băgat. La noi forțele de ordine (siguranță și încredere, da?) sunt niște cetățeni care numai forță nu-ți inspiră. Îmbuibați de abia duc micul la gură.
Noi nu facem politică, nu ne trebuie nouă, domnule! Cine face politică se cheamă că se bagă în ea – te-ai băgat în politică e un fel de a spune că ai călcat într-un rahat și că acum o să ai noroc (de la buget, se știe).
Suntem atât de incompetenți în a înțelege elementarul încât nici măcar la aproape treizeci de ani de la căderea lui Ceaușescu (dar nu și a comunismului) nu pricepem cum funcționează o democrație, cine ce ar trebui să facă. Țipăm isteric: autoritățile! autoritățile! Să se facă, de ce nu se face?
Îi condamnăm din gură (și puțin, la mișto mai mult, și în realitate) pe marii corupți, dar nu mai prididim cu datul șpăgii în dreapta și-n stânga. Proștii ca mine, care nici nu dau, nici nu iau, trăiesc de azi pe mâine și sunt de râsul curcilor (proști, de!). Bugetarii câștigă mai mult decât sectorul privat. Pentru că merită. Competență. Eficiență. Rafinament. Stil.
Avem datorii la întreținere, dar, să avem pardon, nu există să nu aibă tot românul frigiderul plin. De bine, de rău, curge, și dacă nu curge, pică, vorba aia.
Ne credem ospitalieri, dar nu suntem. Ne credem frumoși, dar o treime dintre noi suntem obezi (eh, ce să spun, lasă că suntem grași și frumoși).
Ne credem verzi, dar nu mergi cinci pași în țara asta fără să dai de o farmacie. Ne credem inteligenți, dar irosim cu nonșalanță toate resursele, mai ales pe cele de inteligență. Oamenii cu cap și-au făcut de mult un rost pe alte meleaguri.
Ne credem speciali, căci lumea începe și se termină cu noi, dar la nivel de trai ne batem de la egal la egal cu Gabonul și Botswana (ia consultați dumneavoastră statisticile).
Ne alegem la conducere, de sus până jos, hoți, ticăloși și bătuți în cap și apoi ne minunăm de ei sau facem glumițe ieftine. Nu mai putem trăi fără grija de ce face celălalt. Ne credem în secolul XXI, dar gândim și ne deplasăm ca în Evul Mediu timpuriu. Am ajuns mai repede la Beijing decât la Oradea, cu trenul.
Ehe, nu se mai face școală ca pe vremea noastră!, dar dacă suntem puși să scriem după dictare mai mult de trei fraze nu nimerim cinci cratime. Suntem poligloți, dar când deschid miniștrii noștri gura se sinucid de scârbă limbile engleză, franceză, și altele.
Orașele nu ne pică în cap doar pentru că nu sunt cutremure mai mari de șase grade pe scara Richter, nu suntem în stare să ducem un kilometru de autostradă din punctul A în punctul B, dar mașini de lux ca pe Dorobanți nu vezi nici la Chelsea, în Londra.
Credem în Dumnezeu, de n-ai treabă. Ca noi credincioși mai rar!Atât că avem cei mai mulți hoți din Europa în pușcăriile altora. Nu furăm noi. Alții fură! Țiganii, oltenii, moldovenii, babuinii, extratereștrii. Întotdeauna alții.
Noi nu mințim. Nu preacurvim (colcăie bordelurile lumii de româncele, ah, fetele noastre!). Nu luăm noi numele Domnului în deșert (deși suntem campioni mondiali la înjurături care îl implică pe bunul Dumnezeu). Cinstim noi pe mama noastră și pe tatăl nostru, dar avem cei mai mulți bătrâni abandonați din partea noastră de lume. Și mai bem și noi un păhărel, că n-o fi foc (http://harfa.ro/ni-s-a-dus-vestea-organizatia-mondiala-a-sanatatii-ne-a-inclus-in-topul-celor-mai-betive-popoare-din-lume/).
Suntem oameni gospodari, dar jumătate dintre noi defechează în aer liber ca animalele, iar igiena nu e puncul nostru forte (ce bine că suntem curați sufletește!).
Din fericire, noi știm să facem economie. La noi, economia se face: a) dând țeapă (hoții) și b) mâncând de sub unghii (proștii). Avem și clasă de mijloc, puțină, dar avem. Numai că e atât de încântată de ea că nu face nimic altceva decât să se admire în oglinda virtuală. Ce clasă de mijloc frumoasă avem!
Și, peste toate, așadar, suntem mândri, suntem fuduli. Mândri că suntem români! Dar nu, că românul, dragul de el, e aparte. Poate un pic anapoda, dar doar un pic. E deosebit.
Păi, nu a zis și Maica Domnului că aici e grădina Maicii Domnului? Bine, n-a zis chiar Maica, dar a zis Pandele de la Voluntari, soțul la doamna Gabi de la București, marele iubitor și protector al artelor și spiritului.
Ce să mai, important e că suntem puri. Atât că ne ștergem la cur cu pietre și jumătate din țară (cel puțin) pute a căcat (http://harfa.ro/o-chestiune-ignorata-de-26-de-ani-jumatatea-de-sud-a-romaniei-miroase-a-cacat-la-propriu/).
Dar merge și așa?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
