Un interviu incitant, o frântură de istorie românească. “Considerată o legendă a gerontologiei, Ana Aslan este totodată o personalitate controversată. Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, doctorul Mircea Dumitru, vorbeşte despre laturile mai puţin cunoscute ale acesteia: „Oamenii mari au şi defecte mari. Ana Aslan nu poate fi un simbol naţional“. Doctorul Mircea Dumitru a petrecut 25 de ani lângă Aslan, ani pe care vrea să-i împartă în două: perioada în care a lucrat efectiv cu Ana Aslan, o femeie cu „o personalitate puternică, de un egoism extrem, care reuşea să antreneze mari mase de oameni în interes personal”, şi perioada ultimilor trei ani din viaţa femeii, anii de boală în care tensiunea dintre ei s-a diminuat, el devenind medicul personal şi confidentul ei. Dumitru a fost cel care, pe patul de moarte, i-a închis Anei Aslan ochii pentru totdeauna.”
Din cele 12 luni ale anului, jumătate era plecată în afara ţării. Îi plăcea atât de mult să călătorească, încât odată întoarsă în ţară, începea să-şi pregătească o nouă ieşire. „În acele zile, în timp ce aştepta viza, nu era de dorit să ai nici cea mai nesemnificativă discuţie în contradictoriu. În momentul în care avea paşaportul, devenea amabilă şi, cum deja se cunoştea, mulţi solicitau favoruri. Un egoism dus uneori la extrem şi cultivat de primirile fastuoase din afară i-a creat piedestalul de pe care îi venea greu să mai coboare şi printre muritori”, spune Dumitru. Cu toate că lipsea mult timp din ţară, la nivel de conducere nimic nu se făcea fără consimţământul ei. Un colaborator apropiat de-al său, Cornel David, o informa telefonic, indiferent dacă ea se afla în Austria, Brazilia sau Filipine.
„Aslan avea puţin timp să se ocupe de propriul institut, să cunoască medicii, cercetătorii, deşi pretindea să nu se întreprindă nimic fără asentimentul ei. Mereu pe drumurile lumii, între două avioane, s-a lăsat furată de vraja călătoriilor, a succesului de public şi a onorurilor. Institutul îi cerea prezenţa, îi cerea timp şi migală. Era convinsă, probabil comparând cu ceea ce văzuse în străinătate, că în România nu se poate aduce ceva nou în cercetarea gerontologică în afara Gerovitalului”, adaugă Dumitru. Acesta susţine că în cei 15 ani, cât el a lucrat în pavilionul II al institutului, o singură dată a făcut o vizită la bolnavii români pe care Dumitru îi îngrijea. Întrebat dacă Aslan a neglijat pacienţii români, în favoarea personalităţilor străine, Dumitru a răspuns că nu poate spune că „neglija românii, dar acorda atât de multă atenţie străinilor, încât nu mai avea timp şi pentru ceilalţi”.
Restul mărturisirilor despre femeia care a anunțat în 1957 că a descoperit leacul pentru a încetini îmbătrânirea îl găsiți aici, într-un interviu de excepție.
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
Două femei care au făcut pace cu îmbătrânirea
Advanced Love – niciodată nu e prea târziu să te îndrăgostești
