“Amintiţi-vă de Maria, Regina României“, scrie Elena Vijulie Tănase pe pagina ei. “Nu am fost tot timpul conduşi de trăgători de sfori şi de fricoşi. Iată!
În Primul Război Mondial, România nu s-a confruntat numai cu ocupația germană asupra Munteniei și Dobrogei, ci și cu epidemia de tifos exantematic. Mortalitatea era imensă, spre 70%, iar contaminarea era multiplicată de păduchi.
Cu sute de mii de refugiați din sud, din Muntenia, tifosul a lovit și Iașii, și Bacăul, spitalele militare etc. În timpul acesta, Regina umbla prin spitale, aducea mângâiere răniților, mergea la gara din Iași unde veneau garniturile de pe front nu numai cu răniți, ci și cu contaminați. Când deschideau ușile trenurilor, mulți pacienți erau deja morți, fie din motive de epidemie, fie de gravitatea rănilor, fie de amândouă. Au murit zeci de medici la triaj, dar Mariei nu îi era frică pentru viața ei. Mergea în continuare acolo. Să dea curaj.
Când Rusia, capturată de Lenin în oct 1917, a făcut pace cu Germania, în martie 1918, la Brest-Litovsk, a trebuit să acceptăm și noi armistițiul cu alde Mackensen. Și premierul de la București, Marghiloman, a semnat pacea de la Bufea. Toată lumea – de la rege, la Brătianu, premierul României libere de la Iași, la capii armatei – era deprimată. Numai Maria nu a acceptat înfrângerea. Numai ea, ca o nebună, a zis NU, așa ceva nu se poate!
Ea a îndemnat la reluarea negocierilor cu Aliații care trebuiau să-și răscumpere încălcarea angajamentelor față de România, faptul că ne-au lăsat singuri în fața nemților. Își permitea să insiste cât voia ea să insiste pentru că toată Europa știa că Regina României este cea mai curajoasă femeie din lume.
Presa occidentală îi aducea elogii, când încă nici nu intrase în Bucureștiul eliberat, la 1 decembrie 1918. Lumea o știa pentru că cine pe pământ – aflat atât de sus în ierarhia aristocratică europeană – ar fi umblat prin noroaie și molime ca să salveze niște răpciugoși, împuțiți și plini de boli, niște săraci.
Ileana, una din fiice, devenită călugăriță ortodoxă în exil, povestea așa: “Mama venea în fiecare seară cu rochia neagră de murdărie. Dar când ne uităm mai bine, vedeam că era plină de păduchi“. Nu i-a păsat Mariei de moarte. Amărâți suntem că am uitat numele unui asemenea OM.
Țineți minte: Maria, Regina României.”
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Regina Maria și Paștele din 1917, 1918
Femei care au scris istorie – Elise Raymonde Deroche
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
