Dragi tăntici iubitoare de Teo, Măruţă, Gherghe Show & Co,
Există politicieni care sunt părinţi minunaţi, care sunt adoraţi de neveste sau/şi amante şi, totodată, profesionişti în domeniul lor de activitate (să spunem, bancar). Dar aceiaşi indivizi, în calitate de politicieni, prin funcţia pe care o îndeplinesc în aparatul administrativ, sunt dezastre pentru ţară. Nu pentru că ar fi incapabili, ci pentru că sunt promovaţi în acea funcţie special pentru a se comporta ca nişte incapabili sau pentru că, din acea funcţie, îşi pot urmări mai bine propriul interes (şi al altora), un interes, din păcate, aflat în permanent conflict cu interesul cetăţeanului.
Nimeni nu are un dubiu că asemenea personaje sunt nocive pentru noi, ca populaţie.
Now, dear tăntici, stay close to my next example!
Compania Coca-Cola fabrică renumita băutură carbogazoasă cu acelaşi nume. Toată lumea e de acord că această băutură e dăunătoare organismului. La fel putem vorbi de British American Tabacco, care produce ţigările Dunhill, Pall Mall, Lucky Strike şi altele. Şi la fel putem spune despre produsele de fast food de la Burger King, KFC sau McDonalds.
Persoanele care asigură managementul acestor companii, însă, sunt oameni bine pregătiţi, cu studii la universităţi celebre. Nimeni nu pune la îndoială profesionalismul lor. Dar produsul finit pe care îl produc companiile pe care le conduc e fatal sănătăţii populaţiei, de acord?
De ce credeţi atunci că situaţia ar fi diferită când vine vorba de emisiunile lui tanti Teo şi care-or mai fi? De ce credeţi că vă primejduiţi sănătatea fizică dacă beţi Cola, fumaţi Kent şi haliţi hamburgeri, dar nu se întâmplă la fel, cu cea mentală, dacă vă îndopaţi cu Măruţă, Teo şi Gherghe?
Credeţi că-s inofensivi numai pentru că nu vă atacă ficatul şi nu faceţi cancer?
Vă întreb – retoric 😉 – pentru că am urmărit cu un real licăr de dezinteres câteva comentarii şi o tăntică ofuscată îmi aducea la cunoştinţă că TT e o femeie de toată isprava, o mamă iubitoare, un profesionist desăvârşit etc.
Tot pe acelaşi trend, aceeaşi tăntică isterică îmi amintea că şi în alte ţări sunt emisiuni identice cu a lui Măruţă, că n-am inventat noi roata la căruţă. Adevărat, nici în alte ţări situaţia nu e mai roz. Şi acolo – Statele Unite ocupă un loc fruntaş la acest capitol – tendinţa de imbecilizare a publicului prin injectarea unui entertainment facil şi trivial e în mare vogă. Dar – s-o spunem şi p-asta – şi acolo, oamenii de toate felurile iau atitudine şi atrag atenţia asupra influenţei nefaste pe care o au asupra societăţii reprezentantele Oprah Winfrey în ţările respective.
Ceea ce mă aduce în faţa insinuării că, prin asemenea articole, aş urmări să-mi fac publicitate, o insinuare ce denotă fie stupiditate, fie rea voinţă (mie, fire optimistă, îmi place să cred că e vorba numai de prima parte). Dimpotrivă, ele sunt inutile, fiindcă n-au cum să trezească telespectatorii avizi de Măruţă & Co din marasmul cotidian. Ei sunt o cauză pierdută. Însă, pentru ăia doi-trei rătăciţi cărora li se întunecă traiectele neuronale în contact cu emisiunile de tipul ăsta, aceste articole sunt binevenite, fiindcă le arată că nu sunt chiar aşa izolaţi cum ar crede.
Şi pentru ei sunt scrise, nu pentru amazoanele cu colţi de argint cărora li se inflamează amigdala când văd pseudo-intelectuali indignându-se, chipurile, că lumea se deconectează cu emisiuni de scandal, în loc să petreacă quality time cu Pleşu & Cărtărescu.
Apropo, relaxaţi-vă, că nu se indignează nimeni!
Pe pseudo-intelectual – hai să mă rezum la Je – îl doare la bască dacă daţi zilnic pe creier o porţie dublă de Capatos & Măruţă, îl doare la bască felul în care îşi petrec gospodinele timpul liber, cum întrebuinţează telecomanda românul şi căror citate anoste dă like soţul după ce-a trudit la birou toată ziulica. Îi e indiferent publicul telespectator al acestor emisiuni, la fel cum îi e indiferent tot ce presupune munca şi profesionalismul celor care le realizează. Şi enumerarea de mai sus constituie doar o mică parte din lucrurile care îi sunt cumplit de indiferente.
Însă pseudointelectualul, la fel ca tănticile şi gospodinele şi orice altă persoană din România, are dreptul să îşi facă cunoscută opinia. Iar opinia mea, în cazul de faţă, e că publicul acestor emisiuni e preponderent superficial şi ignorant şi că numai un meltean – prin acest termen am în vedere persoanele cu minime pretenţii de la sine – ar putea găsi plăcere în urmărirea altui grup de melteni, invitaţi la teve spre a se bălăcări pasional între ei, ori pentru a-şi diseca într-o manieră scandaloasă viaţa. Tot opinia lu’ Je e că majoritatea celor care dau like prostiilor postate pe pagina de facebook a lui TT nu au mai deschis o carte de când au terminat şcoala generală.
Acum, că asemenea emisiuni şi pagini de facebook umplu timpul liber al mămicilor, casnicelor, oamenilor muncii, preşedinţilor de consilii judeţene şi magnaţilor din Silicon Valley, trebuie să spun încă o dată, pe mine chiar mă doare la bască. Să prizeze toaţă ţara şi tot universul de dimineaţă până seara pe uncheşu’ Tony şi pe tanti Teo şi să nu se dezlipească din faţa lui Măruţă şi Capatos o secundă, dacă ăsta e hobby-ul lor!
(Ba, dacă tot găsiţi emisiunile astea inocente, amuzante şi instructive, vă doresc inclusiv ca ai voştri copii să apară în ele şi alţii să-i privească la fel de fascinaţi cum faceţi voi, zi de zi! Hmm, ce spuneţi de propunerea mea? 😉 )
Că ne place sau nu, audienţa acestor emisiuni vorbeşte despre gradul de imbecilizare al naţiei. Cu cât ele vor câştiga mai mult rating, cu atât poporul românesc va fi mai tâmpit. E un fapt simplu, pe care mulţi dintre cei care urmăresc asemenea emisiuni nu-l pricep tocmai pentru că au fost deja asimilaţi acestui proces ireversibil.
Ce-i mai trist e că, întocmai cum cei care beau zilnic cola nu îşi dau seama cât de afectat le e organismul până nu e prea târziu, tot aşa, cei care urmăresc aceste emisiuni de îndobitocire în masă nu vor realiza cât de bolnav e organismul social în care s-au născut şi trăiesc până în clipa în care cei care au crescut cu asemenea emisiuni vor ajunge în Parlament, ministere, companii, spitale şi învăţământ.
Fenomenul a luat deja amploare, dar viitorul la care fac eu referire e unul în care până şi cei mai obtuzi dintre meltenii naţiei vor începe să urle:
-Ne-am săturat ca non-valorile şi incompetenţii să ne conducă şi să hotărască soarta noastră! Vrem o ţară cu oameni civilizaţi şi binecrescuţi, cu oameni muncitori şi responsabili, serioşi, nu ipocriţi, oameni care să facă treabă, nu să frece duda !
Şi, în acel moment, unul din aceşti lideri, educat la Universitatea Capatos, exact cum spuneţi voi acum – “Hei, e aşa simplu, există telecomanda, dacă nu îţi convine un canal, schimbă pe altul… !!!” –, va veni în faţa voastră şi vă va face ironic cu ochiul:
-Hei, români, dacă nu vă convine ţara asta, duceţi-vă în alta, unde e cum doriţi. E simplu! Nimeni nu vă forţează să staţi în această ţară!
Dar nu veţi mai avea unde merge, deoarece – cum şi amazoanele au aflat – fenomenul de îndobitocire e unul planetar. Şi, neavând unde pleca, veţi rămâne în acelaşi loc, iar zilele vi le veţi petrece sorbindu-i din priviri pe urmaşa lu’ tanti Teo şi pe urmaşul lu’ Măruţă şi cu ei vă veţi delecta, că doar ei v-au înţeles.
Deşi voi nu veţi fi înţeles nimic.
Şi, în realitate, doar Măruţă, Capatos şi Teo se vor fi delectat. Pe seama voastră.
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
