Amantele sunt creațiile soțiilor

Your tuppence

1. 
   Ivona / 11 February 2017 17:19

   Ramona, draga, abia acum am citit si eu comentariile tale de acum 2 ani. Si constat ca , daca mai esti cu aceeasi persoana, ar fi cam 4 ani de amantlac. Parerea mea e ca esti o mare neispravita ca, stiind ca omul e insurat, te bagi ca o nenorocita in viata lui. Poate casatoria lui ar mai fi avut vreo sansa de a fi reparata daca nu erai tu acolo sa te vari in asternuturile omului. Zici ca trebuie sa fii tu fericita in primul rand. Dar la nefericirea sotiei amantului tau nu te gandesti? Sau a copiilor? Iti spun eu, amantul tau nu o iubeste pe sotia lui cum pretinzi tu, altfel nu ar putea sa o minta timp de 2 ani incontinuu. Inteleg, barbatul e plurigam, se duce f…te o data, asa cum te duci la un wc in gara cand te inghesuie nevoia, in dar ceva stabil construieste acasa, nu aiurea. Nu petreci timp aiurea cu amanta, ai putea sa te dedici activitatilor cu copii daca nevasta te cicale prea tare…Si pana la urma e inseamna cicaleala? Sunt o serie de probleme care apar DOAR in momentul in care esti casatorit, gen facturi, rate la banci, gradinite, scoli, instalatori, sau alte probleme legate de traiul ZILNIC impreuna. Barbatul acesta nu te iubeste nici pe tine, ca nu te-ar amagi astfel…Daca te-ar iubi, in secunda 2 ar parasi-o pe nevasta si ar sta singur daca tu ai refuza sa te mariti cu el, ceea ce ma indoiesc(aia cu maritisul). Nu, barbatul acesta se iubeste doar pe el, si profita de naivitatea ta, vorbindu-ti despre lucruri frumoase(zici ca discutati mult), caci daca te-ar injura sau daca te-ar pocni sunt sigura ca i-ai arata usa intr-o clipa
   Sa le luam pe rand. Sustii ca sotia lui nu stie ca are o amanta. Sau poate ca stie. Nu exista sotie pe lume care sa nu simta ca in patul ei a intrat a treia persoana. Nu iau in calcul cand ea insasi are un amant. Sa stii ca suferinta pe care o provoci voit sau involuntar, o vei plati cu varf si indesat aici, pe Pamant. Nu invoc pedepse divine, nu vei ajunge pana acolo. Sau va fi ceva si acolo, dar nu vei pleca dincolo pana nu o sa platesti. Stiu o amanta cate i-a facut un copil amantului, ca nevasta-sa e stearpa. Si ghici ce: in loc sa faca nevasta cancer de san, ca de, n-a alaptat, l-a facut amanta si acum are un san mai putin la inventar. Dar asta e un exemplu care mi-a venit spontan. Si daca ma gandesc bine, mai stiu pe alta, tot cancer la san a facut. Si i-au scos preventiv uterul+ovarele. Asta nu nascuse. Ma rog, avea un copil dintr-o relatie anterioara, cu amantul nu are copii, dar l-a luat pe acesta de langa o nevasta si 2 copii. Fata lui cea mare a facut ani de zile psihoterapie. Acum e mare, profesoara in Bucuresti, dar ghici ce? Nu-si poate face o relatie serioasa, nu se poate casatori, probabil ca amanta si taticul nu au nicio vina. Si taticul a trantit un cancer, o forma mai usoara,il tine sub control
   Si acum un pont ptr toate amantele: niciunul, dar absolut niciunul dintre sotii care afirma ca nu se mai culca cu nevestele lor nu spune adevarul. Vorbeam deunazi cu o prietena,amanta unuia insurat si care baga mana in foc ca iubitul ei nu se mai culca cu nevasta. Pana cand a ramas nevasta gravida…Si cum Sf. Maria nu a fost decat una….Foarte haios!
   In concluzie, imbatatul asta cu apa rece al amantelor ca ele nu au stricat nimic, au gasit totul stricat in familiile pe care le-au dedtramat la mine nu tine. Totul nu e decat un calcul al carui rezultat converge catre destarmarea unei familii si cocotarea in locul nevestei care”nu a stiut sa isi tina barbatul acasa”. Alta sintagma care ma ingretoseaza.
   Si sa nu uitam in final marele vinovat in aceasta ecuatie: barbatul care , slab fiind tradeaza casnicia in care a intrat “de buna voie si nesilit de nimeni”. Nu zic sa ramana cu tot dinadinsul intr-o relatie pe care nu si-o doreste, dar sa nu tradeze. Ma intreb de ce niciodata, dar niciodata barbatul nu se duce acasa dupa prima escapada si sa ii maruriseasca asta femeii. Mai mult, cauta sa nu se afle sub nicio forma, Doamne-feteste, ca are o amanta.Vi se pare o atitudine curajoasa sau lasa? Daca e o situatie atat de normala si care il face fericit, de ce nu o impartaseste din prima clipa consoartei ? Astfel, notiunea de tradare ar disparea cu desavarsire

   8

   

   Reply ↓
2. 
   Clara / 2 September 2016 0:50

   Lumea nu se invarte in jurul barbatilor,comentarile facute aici sunt ,,o,,..in toate timpurile femeia a fost vinovata,ca nu stie sa aprecieze ,sa se faca placuta,ca nu e gatita,ca nustiu mai ce….etc,etc…dar nimeni nu vb,de mizeria masculina….un barbat care isi alege o consoarta si amandoi hotarasca sa ramana impreuna pana la sf.vieti lor,prin legatura sf,a cununiei deci e o hotarare,apoi vin copii,greutatile,intervine,necazuril,lipsurle,apoi certurile,etc…din punctul asta incep cautarile de refugiu pentru barbat,deci lipsa de responsabilitate,apo lipsa de respect fata de sotia aleasa si invers,deci el face alegerea…nu femeia cere in casatorie din cate stiu,dar barbatul care inseala si nu-si respecta alegerea facuta,nu se respecta nici pe el,si pe nimeni,barbati nu au demnitate,nu respecta nici sotia ,nici amanta…in multe cazuri…barbati care au amante sunt oameni de nimic…dar ei nu stiu ca in unele cazuri si sotia lor iși poate face un amant si tot asa…in acest secol al dezechilibrului familial nu se mai respecta casnicia care e lasata sacra..acum sunt soti care isi duc sotiile la produs,soti care stiu ca soti lor sunt amanti si scot bani si intretin familia,soti proxeneti,soti care scot bani din sex,si stiu soti lor ,iar o femeie adevarata care se respecta nu se va vinde niciodata,amantele inafara de soti casatoriti deobicei mai au sipe alti,sunt femei eftine si acepta orice pentru bani,nu ca ii iubesc pe cei care fac sex deci …sunt miii de cazuri…nu-i putem condamna nici pe toti barbati…dar lumea nu se invarte in jurul lor…mie sila..am 23 de ani..si nu vad nimic bun si atragator la sexul opus…asa ca aveti grija ce aceptati sa nu suferiti….frumoasecomentari dar lipsite de realitate.

   

   

   Reply ↓
3. 
   Oana / 11 May 2016 8:58

   De acord cu ce scrie aici,dar ce te faci cand ai un barbat care e atat de imatur si instabil emotional incat chiar daca indeplinesti cu succes zicala “doamna pe strada, gospodina acasa si c… in pat”, el tot are nevoie de confirmari pe care le cauta la amante? E periculos sa crezi ca e vina ta pentru ca dobitocul umbla cu fundul in mai multe barci. Mai bine gasesti forta de a-ti continua viata fara el pentru ca nu te merita.
   Am vazut aici,pe catchy,multe texte despre amante,despre viata lor sentimentala complexa,despre cat sufera bla bla.
   Insa acestor femei,eu le pun o intrebare la care astept un raspuns sincer si simplu: de ce te bagi in relatia alteia? Ok,esti topita dupa el,vezi ca e cu cineva si totusi incerci sa i-l iei. Sau vezi ca respectivul iti face ochi dulci si tu il incurajezi. De ce? Femeia de langa el,oricum e ea,face parte din specia ta. Iubeste si sufera ca tine. Daca cuplul respectiv are probleme,nu le are doar pt ca ea e o nemernica. De ce sa cauzezi suferinta in plus gratuit?

   1

   

   Reply ↓
4. 
   laura / 24 August 2015 17:59

   Desi articolul e vechi eu acum l am citit.
   Amantele sunt CREEATIILE barbatului!Indubitabil.
   *Doar in antagonie cu sotia,amanta este ” valoroasa”…
   Si…daca amanta devine sotie,alta devine dorinta si ciclul se repeta!
   ***De retinut: intre doi soti ,bărbatul e cel care creeza seductia mintii sotiei în mod constant si inedit.O minte sedusă va creea totdeauna emotii si trezeste corpul fizic al sotiei:dorinta.Preludiul incepe in ureche,voce si privire CONSTANT.Si incepe mereu de la incheierea ultimului act sexual.
   de la incheerea
   de la ultimul act sexual încheiat.
   ***Bărbati,adunati- ce nu stiti si învătati.Nu cantitatea femeilor va împlineste ci calitatea unei relatii cu o femeie la modul cel mai intim.Nu ma refer la sex ck spun intim ci…exact la ceea ce nu stiti inca care e rolul vostru.Dar ..veti intelege cand veti cădea mari de atatea amante ce se ofera cu usurinta.Pentru ca au si ele o problema fix,asemanatoare cu a voastră: iresponsabilitatea.
   ultimul act sexual încheiat.
   Amanta il atrage fizic/ instinctual si este percepută fructul interzis.Motiv de dorinta.

   1

   

   Reply ↓
5. 
   MCL / 12 February 2015 22:27

   Meștere, un psiholog cu experiență nu-și face catharsis-ul pe net. Și în nici un caz exhibând un tip de atitudine misogină cu iz de secol 19, cumva…

   Faptul că nu vă puteți ierta pentru ce s-a petrecut în trecut este trist, dar asta e. Faptul că înfierați femeia în general (ați numit-o ipocrită chiar și pe Anais în ideea că toate femeile sunt infidele, sau curve, cum ar zice românașul neaoș și fără titulaturi pretențioase, dar evident mai asumat ca matale) în speranța că așa vă veți exorciza de o vină deja masochistă și absurdă, este SCABROS!
   Faptul că aruncați cu pietre în toate părțile nu va ușura povara pe care o purtați, dar trădează un caracter de țoapă ofticată.
   Pe scurt, Ramona e o destrăbălată care duce bărbații în păcat, Anais, care se arată a fi diametral opusă Ramonei, este o ipocrita, pt că, nu-i așa, și vă citez aici – noi bărbații știm adevărul.

   Care adevăr, domnule psiholog cu experiență?

   

   

   Reply ↓
6. 
   Andreea / 12 February 2015 15:08

   Mestere,
   Cred ca la comentariul de mai sus era sotia langa, pentru ca pe 7 februarie 2015 aveai alta parere.

   -,,Un barbat care n-a avut nici o amanta nu poate spune ca stie cu adevarat ce este femeia chiar daca fidelitatea lui e de admirat si ar putea fi un exemplu pentru noi ceilalti. Nu fac apologia infidelitatii dar rememorand viata de pana acum pot spune cu mana pe inima ca daca n-as fi avut o amanta as fi trait degeaba!”
   Rusinicaaaaaaa!!!!!!!

   

   

   Reply ↓
7. 
   Violeta / 12 February 2015 0:28

   Stimate, Mestere

   Ce statut interesant v-ati alocat, acela de judecator. Pentru ce Ramona sau alta femeie/barbat ar trebui sa isi ceara scuze pentru actiunile ei/lui ? Cine va da dreptul de a judeca alti oameni si de a-i jigni?! Precizati ca sunteti psiholog cu experienta. Ce fel de Psihologie ati absolvit, daca ca si psiholog cu experienta, va permiteti sa spuneti cuvinte ,, potrivite”,, uneia” ca Ramona?! Nu astept nici un raspuns. Mi-ati raspuns prin comentarii. Va arogati drepturi care depasesc, cu mult, limita respectului! Dupa parerea mea, nimeni nu poate intra int-o familie decat daca unul dintre cei doi, fie deschide usa, fie strica incuietoarea! O seara buna!

   1

   

   Reply ↓
8. 
   Nadine / 11 February 2015 5:20

   n-am citit toate comentariile, este mult prea mult…. sunt aproape sigura dragilor ca comentariile voastre sunt mult peste nivelul articolului care mi s-a parut lamentabil…. am fost surprinsa sa constat cate comentarii a atras

   

   

   Reply ↓
9. 
   Cristi R / 9 February 2015 22:50

   Citind comentariile acestui subiect sunt incantat sa constat ce oameni deosebiti isi fac veacul in comunitatea Catchy.
   Pentru mine este o incantare sa intalnesc atatea comentarii ce merita apreciate cu toate ca impartasesc opinii diferite.
   Citindu-le pot spune ca exista o unitate in diversitate si daca privesti detasat totul realizezi ca fiecare are dreptate in felul sau.
   Acest fapt este o dovada in plus pentru faptul ca nu exista o solutie unica pentru toata lumea.

   PS. Imi scot palaria in fata Ramonei, lui Anais, lui MCL pentru modul elegant in care ati dezbatut aceasta tema.
   Sunt convins ca barbatii pe care-i iubiti sunt niste fericiti iar cei de care v-ati despartit nu stiu ce au pierdut.
   Sa fiti iubite!

   1

   

   Reply ↓
• 
  MCL / 11 February 2015 9:53

  Nu știu cât va dura veacul petrecut în comunitatea Ctachy, dar pt mine a fost și încă mai este un exercițiu psiho-social, dacă vreți. Ce mă întristează în continuare este minima toleranță a românului la opinii altfel decât cele personale. Lipsa unui limbaj elegant și detașat (cumva sunt interdependente). Reacțiile de om amenințat aproape fizic de moduri diferite de gândire și acțiune. Și nu mă refer doar la comentariile de la articolul de față (care au devenit comentarii la postările Ramonei, în final). Mă uimesc trăirile înăbușite, negestionate, învelite în stridență de cele mai multe ori. Mai avem mult de crescut, fie și cel puțin în comparație cu alte națiuni, nici ele ideale de altfel. Dar tot mai avem mult de crescut.

  Vă mulțumesc pt apreciere și mă înclin la rându-mi (pălărie nu port) pentru sublinierea ideii de unitate prin diversitate.

  

  

  Reply ↓
10. 
    MCL / 28 January 2015 16:57

    RAMONA a reușit performanța de a bate textul inițial și de a prezenta publicului o opinie fie prea puțin întâlnită fie prea puțin asumată (public!!) de vreun om. Cel puțin la noi, în bătătura balcanică, țară fost comunistă lipită de poarta Orientului.
    Am remarcat cum încearcă, din răsputeri deja și cu aceeași onestitate iritantă, să explice lumii că nu ține să se încadreze în vreunul din tiparele săpate în conștientul (și, de ce nu, subconștientul) colectiv. Și cam degeaba. Fiecare o știe pe a lui, și ăia care o mângâie pe creștet sfătos și ăia care țipă la ea. Nimeni de fapt nu are deschiderea de a o citi pe bune și de a pricepe ce vrea ea de fapt să spună. Toți își văd mai departe de discursul personal. Toți rămân în povestea lor. Interesant este că toată lumea vrea să o salveze de…ea însăși, cumva, să o re-educe, să-i arate calea cea dreaptă, sau, de ce nu, calea cea mai șmecheră, de soție ideală și amantă adorată, de exemplu. Win-win, cum ar veni. Toți se cred cunoscători/deținători ai formulei câștigătoare. În plan teoretic, firește. Toți au câte un schepsis în mânecă, un as secular care așteaptă să fie aruncat pe masa vieții. De către altcineva, evident. De ce nu Ramona, că tot s-a dovedit fată deschisă la sugestii și fără prejudecăți? Iar ea, în tot acest timp, nu face decât să spună că nu vrea nimic mai mult sau mai altfel decât are și este deja, că a trecut și ea pe acolo și s-a cam lămurit, că nu înjură și nu disprețuiește pe nimeni, că respectă pe toată lumea și că fericirea ei este ajustată pe nevoile ei și și-o asumă ca atare. Ei bine, NU!!! Cum să fii împăcat cu tine și cu lumea așa imperfectă cum e?! Cum să mergi mai departe acceptând că nu există formule-cheie și rețete magice de funcționalitate și eternitate? CUM SĂ FII ATÂT DE LIBER ÎNCÂT SĂ NU-ȚI MAI PESE DE FORMULE?! Care, oricum, toată lumea s-a prins că funcționează exact ca și cremele anti-rid, adică cine are o genetică bună arată bine și cine nu, au fost cremele proaste și au înșelat consumatorii.
    Probabil că oamenii, înainte să tânjească la bocu dă santiman și foerevăr lăv ar trebui să încerce măcar să se vadă unii pe alții, să se audă și să afle dacă, înainte de toate, se pot suporta!! Așa diferiți cum sunt. Ca să nu se trezească, la fel ca în cazul de față, vorbind fiecare despre lumea de la el din cap. Și asta indiferent că pierd vremea pe vreun site web sau că tocmai au ieșit de la starea civilă.

    1

    

    Reply ↓
• 
  Violeta / 28 January 2015 20:40

  Stimat/a MCL, sincere felicitari! Ma incanta sa vad ca cineva a surprins intr-o maniera eleganta, de mare finete,adevaruri atat de evidente, dar care , de fapt , pentru foarte multi ,sunt subiecte tabu. Cand unii sunt pusi , mai mereu,pe JUDECATI de valoare ,uita sa respecte sistemul de valori al fiecarei persoane. Se considera superiori in gandire si valori(in special ale celor morale),insa isi tipa egalitatea in drepturi peste tot . Unii sunt mesagerii perfecti ai ipocriziei… Valorile fundamentele ale fiintei umane, asimilarile facute, educatia primita,tot ceea ce reprezinta o persoana trebuie respectat. Lipsa de Respect pentru o persoana ii determina pe unii sa se considere atat de ,, cunoscatori” in,, adevaruri absolute “! Inca o data, felicitari!

  

  

  Reply ↓
• 
  Ramona / 29 January 2015 7:08

  Va multumesc, doamna !

  Ati surprins perfect, nici un cuvant in plus sau in minus, exact esenta !

  

  

  Reply ↓
11. 
    Anais / 27 January 2015 12:06

    Ramona, din pacate nu pot da reply la comentariul tau, asa ca voi scrie aici. Este prima data cand comentez la un articol si cu siguranta si ultima, pentru ca inteleg ca modul meu de gandire este asa de diferit de cel al majoritatii incat mai bine ma abtin.
    In fine, vreau sa comentez declaratia ta: “ce alegem intre cuvantul dat si fericirea proprie?”
    Din punctul meu de vedere, nu exista o asemenea alegere. Atunci cand iti dai cuvantul, cand iti asumi o responsabilitate, trebuie sa mergi pana la capat. Asta nu inseamna sa stai o viata casatorit cu un om pe care nu il iubesti sau care nu te face fericit/fericita. Atunci cand relatia dintre doi oameni nu mai merge, fie cei doi se aseaza la masa si stau de vorba, fie se duc la consiliere matrimoniala fie se despart. In niciuna din variante nu exista amanta/amantul. Nu rezolvi problema de acasa daca te duci la altcineva. Problema de acasa ramane in picioare.
    Acea cale de mijloc de care vorbesti nu exista in realitate, este o inventie creata aberant de oameni fara coloana vertebrala si sustinuta de cei carora le convine. Am vazut bolnavi de cancer care fumau. Pentru ca ii linistea pe moment si oricum, tot mureau. Ti se pare asta o gandire corecta? Practic sa iti inseli partenerul nu face decat sa puna paie pe foc intr-o relatie care deja are probleme.
    Asa cum pui tu problema, el este o victima ca “este nevoit” sa isi insele nevasta, tu esti o sfanta ca accepti situatia asta in numele iubirii si nevasta este un monstru care nu se mai culca cu el si il controleaza. Oare chiar asa sa fie?
    In toate cuplurile exista probleme, nu exista acel cuplu perfect, dar a fi casatorit nu inseamna a trai perfectiunea zilnica, ci a lupta, a depune toate eforturile si mai ales, a nu uita ca ai niste obligatii, ca ti-ai dat un cuvant. Cuvantul dat pe care tu il iei in derizoriu este cel care ne desparte de celelalte fiinte necuvantatoare de pe pamant. Monogamia este o decizie asumata, nu este fireasca, de acord. Poate ca oamenii sunt facuti sa fie poligami. Si este foarte ok sa fii asa, in fiecare zi cu altcineva daca vrei. Dar nu trebuie sa fii casatorit pentru asta. Din fericire, nu traim intr-o tara in care casatoria este obligatorie. Divortul este posibil si destul de facil. De ce sa ramai casatorit cu un om care nu te face fericit?
    Spui: “Omul e facut sa fie liber, nu sa-i fie taiate aripile de cutitul conformismului.” – Sunt perfect de acord! Fii liber, desparte-te de omul care nu te face fericit si cauta fericirea in alta parte. Lasa-l si pe el sa fie fericit cu altcineva. Si liber!
    Vorbeai de iubire si de respect. Iarta-ma, nu vreau sa te jignesc si sigur, tu stii mai bine cum te simti si inteleg ca asta e o situatie pe care o accepti cu drag, dar mi se pare amuzant ca vorbesti de respect si declari cu seninatate ca esti amanta. In codul meu moral a fi amanta nu este un titlu nici de glorie, nici de mandrie. Dimpotriva! Nu spun ca e un titlu de glorie sa fii sotie. Nicidecum! Atunci cand te casatoresti spui “da” unor rigori, unui conformism. Si te astepti ca celalalt sa se supuna acelorasi rigori.
    Daca vrei, e ca atunci cand intri pe teren sa joci fotbal – toti jucatorii se supun acelorasi reguli. Nu respecti regulile jocului, iesi din joc – te duci sa joci tenis. Simplu! 🙂

    2

    

    Reply ↓
• 
  george p / 27 January 2015 12:22

  Anais, majoritatea are nevoie de modul tau de a privi lucrurile. Este diferit, da, dar absolut necesar. As vrea sa nu te opresti din comentat.
  Ai ajuns sa ai o buna intelegere a lucrurilor si e pacat sa nu o imparti.

  

  

  Reply ↓
• 
  Ramona / 27 January 2015 16:24

  Anais, ce nume frumos ! Iti multumesc pentru reply !
  N-am sa raspund punctual la comentariul tau, ar dura o vesnicie, fiecare are propriile pareri si e bine sa ni le respectam. Simt ca ai luat atat de personal ce am scris eu in umilele mele comentarii, incat ai intruchipat intr-al tau o lume frumoasa, acceptabila teoretic, ideala si idilica in acelasi timp, dar care nu prea se mai pupa cu ce se intampla practic in societatea moderna romaneasca. Nu eu am strivit corona de minuni a lumii, eu doar am revelat niste “tabuuri”, sa zicem.
  Inclin sa cred ca esti tinerica si inca ai foarte multe vise legate de barbatul vietii tale si de importanta promisiunilor facute pana la moarte, din pacate/din fericire eu am trait experiente cu barbati din toate unghiurile de vedere posibile (sotie, prietena, iubita, amanta, sora, fiica), am lucrat in speta cu barbati, stiu si inteleg comportamentul si gandirea lor, mult diferite de ale noastre, ale femeilor, care visam in tinerete la printi pe cal alb si Richard Gere in decapotabila – varianta moderna . Mai apoi, viata se incapataneaza sa ne arate ca intr-o riposta de genul “totul sau nimic” de regula ramai cu nimic.
  Cat priveste afirmatia mea, NU eu aleg calea de mijloc intre cuvantul dat si fericirea proprie, ci ei, barbatii, cei pe care i-ai jignit fara sa-ti dai seama numindu-i oameni fara coloana vertebrala, cei mai multi care aleg sa joace asa. De ce aleg asta ? Fa un chestionar si intreaba 50 de barbati cu amanta de ce fac asta ? Probabil te vei lamuri, probabil te vei adanci si mai tare-n revolta.

  In ceea ce priveste statutul meu de amanta, este doar problema mea daca mi-l asum sau nu, daca sunt impacata cu situatia sau nu si nu cred ca este nimeni fara de pacat, nici macar tu, sa arunce vreo piatra sau sa sustina ca, datorita acestui fapt, nu merit respectul cuvenit in fata societatii. Sincer, nici nu ma ostoiesc dupa el atat de tare. Cand traiesti preponderent interesandu-te de parerea altora despre tine sau cersind respectul lor, uiti de fapt ca cea mai importanta persoana din viata ta esti chiar tu. E suficient ca ma respect eu insami si persoanele care realmente conteaza pentru mine.
  Ca mine sunt enorm de multe femei, in Bucuresti, in Romania, in lume. Diferenta e ca eu m-am devoalat cu o franchete care pe unele le doare. Sa fiti iubite, doamnelor !

  1

  

  Reply ↓
• 
  MCL / 27 January 2015 23:35

  🙂

  

  
12. 
    Anais / 25 January 2015 23:40

    Sigur ca da, este vina femeii ca barbatul inseala – pentru ca nu se ingrijeste si nu il educa. Este vina femeii cand este violata – pentru ca nu s-a imbracat cum trebuie, pentru ca nu avea ce cauta in locul respectiv. Este vina femeii si niciodata vina barbatului pentru ca el nu are minte, nu are personalitate, nu are cuvant si nici integritate. Promisiunea de monogamie pe care o presupune ideea de relatie o face doar femeia (relatiile deschise sunt asumate de ambii parteneri). La barbat, vine cu precizarea “daca vor muschii mei”. El nu are coloana verticala, nu are tarie de caracter. El nu are obligatii fata de familie. Nu poate spune: “draga mea, trebuie sa discutam”.
    Sigur ca totul se rezuma la tocanita buna si la parfumul fin dupa dus. Si la vina femeii, sa nu uitam!
    Ma intristez cand realizez cat de putina lume simte greutatea covarsitoare a promisiunii facute. Ce valoare are cuvantul dat?

    1

    

    Reply ↓
• 
  george p / 26 January 2015 15:09

  Anais, articolul nu mi-a spus nimic, dar comentariul tau este enorm.
  Am mai zis asta, dar ne-ar fi mai bine tuturor daca mai multa lume ar vedea lucrurile asa cum le-ai descris.

  

  

  Reply ↓
13. 
    Ramona / 25 January 2015 13:05

    Greseala majora a multora dintre femei nu este ca nu isi “cresc” barbatul cum trebuie (sau ma rog, cum ar vrea ele), ci este aceea ca intemeiaza o relatie, o casatorie pe inselatorie ! Stiu, doamnelor, ca veti fi socate !
    Ce inseamna ce am scris mai sus ? Pai …. pana ce reuseste sa-l determine pe barbatul vizat de ea sa o ia de nevasta e numai lapte si miere, e dispusa la sex oricand, nu cicaleste, nu emite pretentii prea mari, e vesela, deschisa, in mare parte a timpului aranjata, dornica de iesit in oras, de aventura, etc…. Ulterior semnarii hartiei, treptat, mai repede sau mai lent toate aceste “calitati” dispar spre a face loc migrenelor, oboselii (inclusiv in weekend), cicalelilor, crizelor de nervi, controlului…
    Amantul meu este insurat cu o femeie inca frumoasa, cum el insusi declara, dar care a uitat de ce el a divortat de prima nevasta. Cuvintele lui au fost ad-literam ” dupa ce ca nu-mi mai da sex si stramba din nas, mai vrea si sa ma controleze.”

    Problema fundamentala este NU ca nu o mai iubeste, ci ca a dezvoltat in timp o gramada de frustrari si evident, simte ca i-au fost inselate asteptarile, Frustari si asteptari pe care si le implineste alaturi de o amanta.

    Cat priveste treaba cu “crescutul barbatilor”, intr-adevar este drept ca nu ai cum sa-l cresti, educi sau mai stiu eu ce, cu atat mai mult cu cat poate veni complet needucat sau prost crescut din familia nativa (si atunci e bine sa nu te bagi deloc), insa barbatii au o dorinta fantastica de a fi acceptati si apreciati asa cum sunt, cu bune cu rele, dorinta de care Evele nu prea tin cont, fiind prea preocupate sa isi “schimbe in bine” posesia.
    Asa ca intrebarea fundamentala cand iti place de cineva si vrei sa te stabilizezi langa acel cineva nu este daca il iubesti sau ce calitati iti plac mai mult, ci daca poti trai cu defectele lui, fara a incerca sa ii impui sa si le estompeze. Barbatii sunt, in general, indaratnici si daca, spre exemplu, te crizezi ca a intrat incaltat in sufragerie, s-ar putea sa stea toata ziua incaltat, tocmai pentru ca nu vrea sa se conformeze tonului folosit de tine.

    1

    

    Reply ↓
• 
  MCL / 25 January 2015 21:16

  Pertinent raspuns, dar este la fel de interesant de descoperit care au fost asteptarile doamnei, frustrarile dansei, caci pentru a dansa e nevoie de doi. O relatie care merge, merge datorita ambilor. La fel se intampla si atunci cand esueaza.

  

  

  Reply ↓
• 
  Ramona / 26 January 2015 7:02

  Foarte corect ! Sunt constienta ca si el are partea lui de vina. Nu o cunosc personal, insa ceva imi spune ca daca s-ar intampla sa-mi povesteasca partea ei de adevar, as ramane in mare dubiu.
  In viata toti suntem, intr-o masura mai mare sau mai mica, vinovati de ceea ce ni se intampla.

  1

  
• 
  MCL / 26 January 2015 20:26

  Hai să nu fim atât de drastici cu noi înșine și să nu ne acuzăm de felurite vinovății. Dar, responsabili suntem, asta da!
  Spuneți că nu cunoașteți partea de contribuție a amantului la situația creată. Poate că nu ad literam, dar cred ca e imposibil să nu intuiți ceva. Asta mai ales daca sunteți în relație de ceva timp, nu neapărat foarte mult. Primul indiciu ar trebui să fie faptul că se află la a doua relație oficializată și are amantă.
  Aici intervin nuanțele – fie că are un comportament repetitiv, asta indiferent ce are acasă, fie că își alege, conștient sau nu, partenerele după un anumit pattern care îl duce mereu la un deznodământ anume… în fine, nu intrăm în prea multe detalii, dar puteți creiona niște pattern-uri comportamentale la iubitul dvs chiar și în absența unor mărturisiri complete din partea dumnealui.
  Referitor la comentariul domnului care v-a atras atenția că roata se învârtește și că este posibil să ajungeți în postura de soție a unui bărbat care va avea activități extraconjugale, este un lucru demn de luat în calcul deoarece, așa cum a zis și dânsul, nu putem pricepe cu adevărat mecansimele unei situații de viață, indiferent de natura acesteia, decât privind-o din mai multe unghiuri de vedere.
  Orice relație este amenințată de rutină (sau, mai brutal spus, plictiseală), momentul acela în care nu mai ai ce descoperi la partener, când aproape totul devine previzibil, când încep calitățile să se banalizeze și defectele să se evidențieze (și să devină din zi în zi mai sâcâitoare, aș adăuga eu). De ce? Pentru că se pare că natura umană este predispusă la idealizarea obiectului afecțiunii, se pare că întâmpinăm reale dificultăți în a iubi oameni reali, cu plusuri și minusuri, vrem numai încarnări ale viselor noastre de tinerețe. Personal, încă aștept să cunosc cuplul de vis, măcar să le fac și eu o poză, să știu că există, și asta în condițiile în care lucrez cu oameni de când mă știu. 🙂

  

  
• 
  Ramona / 26 January 2015 21:19

  Draga MCL, nu stiu daca sunteti doamna sau domn, categoric sunteti un/o bun/a psiholog(oaga) si va multumesc pentru comentariu.
  Ati intuit bine unele patternuri mostenite din copilarie, atat la el, cat si la mine, care -vrem, nu vrem – sunt repetitive si care deriva din experienta copilariei traita in familia nativa. Probabil ca mult stimabila rutina, inevitabila saraca, ma face sa am reale dubii (ca sa nu le numesc frici) in a mai fi sotie vreodata (cu norma intreaga). Probabil ca fiecare dintre noi doi se gandeste ca lucrurile s-ar schimba inspre rau daca relatia ar fi altfel decat este in prezent si acceptam prezentul, lasand timpul sa decida ce va fi.
  El e la a doua casatorie, actuala de 15 ani, eu am avut, de asemenea, niste ani in comun cu alti barbati si n-a fost prea bine. Sotie a unui barbat cu activitati extraconjugale am fost, nu asta m-a deranjat cel mai tare, ci faptul ca vedea prin mine, nu ma mai simteam femeie, nu mai primeam acea validare de care toti avem nevoie. Inevitabil se ajunge la asta, din pacate, indiferent de sex. Cand se intampla, clar plecam in cautarea validarii, este atat de firesc ! Si atunci de ce sa ne (mai) punem cenusa in cap cu buna stiinta si sa ne angrenam in relatii ingraditoare si chinuitoare pentru suflet/corp/minte doar pentru ca ne-am dat cuvantul, dar nu asta ne implineste pe lumea asta ??
  Daca deja am facut pasul, suntem intr-o dilema majora atunci. Ce alegem intre “cuvantul dat” si fericirea proprie ? Calea de mijloc, desigur ! Ca nici omul de langa noi sa nu sufere, dar si noi sa fim macar in jumatate de timp, impliniti, fericiti dupa pofta inimii noastre si nu dupa canoane impuse de altii. Cred ca despre asta e vorba. Omul e facut sa fie liber, nu sa-i fie taiate aripile de cutitul conformismului.
  Nu cred in relatii pentru totdeauna, cu atat mai mult in casatorii cu adevarat fericite de la inceput pana la sfarsit, motiv pentru care alegerile pe care le-am facut le consider a fi cele mai bune pentru mine. Fericirea poate inseamna altceva pentru fiecare dintre noi.

  

  
• 
  george p / 26 January 2015 15:27

  Apreciez sinceritatea ta si faptul ca ai inteles mai multe despre barbati. Chiar ai inteles. Ti-am dat un +, dar vreau sa iti transmit si parerea mea vizavi de faptul ca accepti a fi amanta: se va intoarce impotriva ta si cel mai probabil te va impiedica sa ai o relatie sincera. Nu iti doresc asta, dar experienta mea de viata (nu prea mare, e drept) imi spune ca totul se plateste. Pentru o intelegere mai buna, viata te pune in ambele parti ale baricadei, doar asa ajungi sa intelegi si sa apreciezi cum trebuie o situatie, o relatie si altele.

  

  

  Reply ↓
• 
  Ramona / 26 January 2015 17:46

  Accept sa fiu amanta pentru omul pe care-l iubesc. Sunt deja doi ani si relatia este mai vie decat la inceput, cum s-ar spune merge ca pe roate. Ii accept si sotia, pentru ca accept tot ceea ce el iubeste, e ca si cum am trai intr-un menage a trois formidabil…daca si ea ar putea fi de acord (desi stiu ca nu ar fi) !!
  Sunt constienta ca umplu niste goluri, ca nu e o relatie pe de-a-ntregul, cum ar zice unele, insa atata vreme cat ma simt iubita si respectata, statutul si lipsa lui in weekend nu sunt impedimente insurmontabile. Recunosc, e mai greu cu concediul si sarbatorile.
  Ce va fi ? Cine stie ce va fi ? Carpe diem !
  Cumva, ca sotie, ai vreo siguranta de orice fel dupa ce treci pragul de 40 ? Poate pe unele le satisface securitatea institutiei maritale intr-atat incat singuratatea in doi din patul conjugal e mai usor de dus. E drept, nu in toate casele se intampla asta, n-as vrea sa generalizez, deja simt oprobiul feminin in ceafa.
  Pentru mine, doar pentru mine, momentele alea din cuplu in care vorbesti doar ca sa nu taci, fara sa transmiti, de fapt, ceva, mi se par penibile. E genul ala de senzatie cum ca totul e in regula, n-ai un motiv clar de ce nu mai merge, dar e clar ca ceva nu mai merge si fiecare e nemultumit pe felia lui de prajitura. Moartea pasiunii.
  Pretul pentru ce traiesc acum l-am platit deja in avans si daca va trebui sa mai platesc, cu draga inima o voi face pentru tot ceea ce ma primesc si fericeste azi.
  PS. Nici el nu e vreun bogatas, nici eu vreo fotomodela.

  1

  
• 
  MCL / 26 January 2015 22:06

  Am citit ultimul dvs comentariu care nu are optiunea Reply și de aceea răspund aici. Vă respect în primul rând asumarea de sine și nu în ultimul rând alegerile făcute, după cum se vede, în cunoștință de cauză. Datele vieții pe care o duce fiecare sunt atât de complexe încât este inutil să sperăm că ne-ar ajunge vreodată timpul sau spațiul pt a le detalia și analiza, cu atât mai puțin pt a face judecăți de valoare. Cred că sunteți împăcată cu dvs și vă doresc asta și de acum încolo. Ajung să cred că a fi împăcat cu tine este, la un nivel mai subtil și aproape imposibil de redat, mai important decât a fi ceea ce omul numește sinceritate cu sine. Ajung să cred că aproape totul este supus relativității. Vârsta își spune cuvântul, probabil.
  Sunt femeie și mai am un an până să schimb prefixul cu 4. Am avut și eu parte de experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, am trăit printre oameni cu alte cuvinte. Încă mă lupt să ajung la pace cu propria minte și uneori mă bag în seamă pe net.
  Vă mulțumesc pentru apreciere!!

  

  
• 
  Ramona / 28 January 2015 6:23

  Mestere, iti multumesc pentru intentie, dar nu am nevoie de compatimirea nimanui ! Chiar nu intelege nimeni ca NU doresc sa-i fiu sotie ? Chiar nu intelege nimeni ca in viata calatoria este scopul si placerea si nu destinatia in sine ?? Chiar nu intelege nimeni ca nu am intentionat sa o descriu pe sotie ca pe un monstru cu 7 capete, cum s-a vehiculat ? Nu ! am spus chiar ca ea este frumoasa, ca el o iubeste si ca eu nu am o problema cu asta, pentru ca a iubi cu adevarat pe cineva inseamna, indubitabil, sa-i doresti binele si fericirea.
  Din pacate, toate lumea, barbati si femei deopotriva, isi doreste posesii de toate felurile si le numesc pompos iubire. Inclusiv mama posesiva. Si ea sustine ca isi iubeste copilul, intr-atat incat ii sufoca personalitatea si creste un surogat incapabil sa se descurce. Inclusiv mama absenta, care se minte ca i-a asigurat un trai cu de toate, lipsindu-l de ceea ce era mai important.
  Nu, aia nu e iubire !

  1

  
• 
  Ramona / 11 February 2015 9:56

  Domnule Mesterul Manole, daca n-as fi citit comentariile Dvs. din subsolurile altor articole cu priza la publicul Catchy, in care va preamariti cu titulatura de “psiholog cu experienta”, (care cel putin in acest spatiu virtual va face de rusine), as putea avea aparenta impresie ca va substituiti cu gratie unei sotii frustrate de lipsa afectiva a sotului de acasa. Dar care se amageste magistral cu gandul ca “tot ea va ramane Prima, cea care aduna grosul, cea care are carnea din ciorba ! Domnule, pe mine nu ma intereseaza titulatura si statutul, sa si-o mestece altele in tihna sau sa se faleasca cu ea la panoul de onoare al societatii, eu prefer sa raman o nestiuta, nevenerata de multime, dar interesata de fericirea si multumirea proprie. In viata nu le poti avea pe toate, dar iti poti stabili prioritati.

  Am mai explicat si altora ca nu ma mai tenteaza viata plictisitoare, rutinata de familie, caci am “fumat-o” deja. As putea sa fac un adevarat eseu despre cat de mult timp petrecem impreuna, noi amantii, despre cate preocupari avem in comun, in afara sexului, despre cat de mult ne sustinem si cat de mult ne multumeste situatia actuala pe amandoi, dar mi-e teama ca sotia ar putea citi aceste randuri si, din bun simt si respect pentru ea, n-as putea sa las descoperite asemenea intimitati.

  Si, oricum, in ochii Dvs. precum ai multora ce si-i acopera cu ochelarii de cal ai ipocriziei caldute, nu sunt decat o “scarba” care strica casele insuratilor, care toate erau crapate de dinaintea venirii mele si n-am constituit eu cutremurul declansator !! Nu ati putea vedea ceva frumos in asta, nici de v-ati strofoca zile in sir. Desi va mangaiati cu ideea ca si amantele au rolul lor in viata unui barbat, tindeti sa le “loviti” cu mojicie specific romaneasca. Astfel, aceasta este ultima replica pe care o servesc, cu demnitate, pe acest subiect controversat.

  2

  
14. 
    Ade / 25 January 2015 12:48

    Bai,stii care e chestia?Daca s-ar face concesii intr-o relatie,treaba ar sta bine…foarte bi e!Problema e ca se fac compromisuri,si nu concesii…DIn punctul meu de vedere,tocmai prezenta acestor concesii,a capacitatii de a cadea de comun acord, fac lucrurile sa mearga bine.
    Legat de treaba cu crescutu’ e discutabila rau de tot.Consider ca barbatul vrea sa fie crescut toata viata lui…Ca e vorba de mama,de iubita,sotie ori amanta,el in permanenta e crescut de cineva.

    1

    

    Reply ↓
15. 
    Irina / 25 January 2015 0:48

    Chestia asta cu asa cum il cresti suna a un pic de dresaj. Cand spui ca il cresti te situezi brusc deasupra lui… Ca mama, ca patroana, ca femeie posesiva. Barbatul nu trebuie sa.l cresti, trebuie sa.l lasi sa creasca. Da, ar fi bine sa.i spui ce.ti doresti, sa.i spui, dar nu sa.i impui.

    Altfel, ajungi ca la un moment dat fie sa se distanteze cautand o amanta, fie sa te paraseasca. Si vei ajunge sa citesti articole in care ti se spune ca barbatul trebuie il ai cum il cresti si vei trage concluzia ca nu l.ai crescut bine.

    Apoi vei lua pe altul, caruia ii vei da indicatii mai exacte, mai stricte, aparent mai bune. Si te va parasi si ala.

    Intelegi? Cerc vicios. Pentru ca, surpriza, ideea nu era sa.l cresti mai bine ci sa nu.l cresti deloc. 🙂

    1

    

    Reply ↓
• 
  george p / 26 January 2015 15:34

  Irina, eroina mea!

  

  

  Reply ↓