Amanta nu e doar sex. Niciodată n-a fost

13 April 2015

oana simionescuRitualul ei e unul complex, al iubirii de sine. De la corset și până la ciorapii cu bandă, de la parfumul atent ales și până la rujul cu nuanță perfect în consens cu tenul, Femeia își prezintă sexualitatea imaginației Lui, nu privirii concrete. Baia de seară e întotdeauna însoțită de o carte bună și un pahar de vin roșu, cu picior, iar aromele spumei îi înmoaie pielea și îi imprima un miros de vanilie și cultură, pe ritmuri relaxante.

Amanta nu e doar sex, niciodată n-a fost. Amanta e o muză care-și înțelege rolul și știe să și-l joace așa cum Soția a uitat de mult să o mai facă. E cea care aduce poezia în viața Lui, cea care prin doar jumătate de centimetru de piele descoperită, între fustă și dres, neglijent, ca și cum n-ar fi știut ce se întâmplă, îi poate da fantezii absurde, aproape de nebunie. E Femeia care nu are nevoie să își descopere sânii sau să își sublinieze fundul ca să îl facă să o viseze, ci stăpânește arta de a fi Femeie până în cele mai mici amănunte.

amantă

O conversație nu e niciodată doar o conversație. Banalul „Bună!” creează o confuzie de instincte, emoții și inspirație, în mintea celuilalt. Ea nu discută cu vorba, ci cu privirea, cu atitudinea, cu porii. Fiecare gest se cere urmat de un răspuns, fiecare detaliu are două moduri de interpretare. Nimic vulgar, nimic neșlefuit în ani de cizelare ca Om, ca Femeie, ca Amantă. Un complet format din experiențe, educație, cochetărie, nici o parte a personalității ei nu a rămas neatinsă de briciul dur al conștiintei și învățată a fi stăpânită până la punctul în care să devină liricism.

Pentru că da, Amanta este poezia care îi lipsește din viața Lui. Niciodată n-a fost vorba doar de sex, cum niciodată poezia nu a fost doar despre scris. Te-ntrebi de ce Ea și nu Tu? Pentru că Femeie nu înseamnă ce crezi tu, cel mai probabil, ci e ceva mult mai profund decât aparențele. În intimitatea unei camere, tot ce mai rămâne din două persoane sunt instinctele și plăcerile, însă drumul până acolo e unul lung, bătut de multe ori și cunoscut prin zeci de experiențe, pe care sexualitatea s-a transformat din concretele poziții într-un dans al tuturor simțurilor, fie ele fizice, mentale sau emoționale. Nefericiți cei care s-au oprit doar la începutul lui, pentru că aceia ratează o călătorie spirituală spre Tot.



Citiţi şi

Cu ce m-am ales în viață

Alegeri de înger

Ziua în care am divorțat de mama

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Claudette / 12 February 2018 18:20

    Mirela, excelent raspuns. De mult nu am mai citit un raspuns atat de coerent. Nu m-as mira sa-l vad articol de sine statator. Ai dat un raspuns pe masura, ancorat in realitate, nu in aberatii , fenomenului sot-sotie-amanta-amant, felicitari! Eu nu am avut rabdarea ta, si am scris un raspuns la mișto, in care imi exprimam dezacordul cu articolul de mai sus, dar am avut rabdarea sa il citesc pe al tau, si nu cred ca aș mai putea adauga ceva. Imi place de mor urmatoarea afirmatie ” E simplu. Dramele sunt doar în capul nostru. Nu ne doare inima și nici iubirea, ci doar orgoliul. E foate greu să fii un om atât de echilibrat încât să înțelegi că celălalt nu îți aparține, nu este sclavul tău, nu trebuie să facă ce îi spui tu, că are unele nevoi pe care uneori nici el nu le înțelege și că are probleme care nu au legătură cu tine, ci doar cu el însuși.” Nu e nimic mai adevarat

    Reply
    • Mirela / 15 February 2018 0:11

      Multumesc, Claudette! Da, am avut ceva răbdare. 🙂 Faza e că după ce am scris, am realizat că textul se referă la „amantă” ca la femeia din interiorul tău, cea de care uiți. Apoi chiar am găsit alte texte scrise de autoare, iar în unul dintre ele spune că acesta a fost scris special așa, ca să dea loc de interpretări și să vadă ce spune lumea. Dar tot nu cred că e corect folosit cuvântul „amantă”” în contextul ei, iar modul în care scrie e pentru cărți de dragoste și pentru femeile veșnic idealiste, care vor să trăiască toată viața într-un singur fel, fără să țină cont de schimbările care vin peste ea. Realitatea e un pic diferită. Adevărul e că dacă vrei să dai un sfat și să înveți pe cineva ceva, trebuie să fii bine ancorat în realitate și să ai ceva experiență de viață. Și să punctezi niște lucruri, să explici cu exemple și argumente, nu cu vorbe de duh. Deși autoarea a spus că s-a vrut a fi un îndemn pentru femei, acesta este doar un text literar.
      Și da, ai dreptate, au publicat comentariul meu. 🙂

      Reply
  2. Mirela / 12 February 2018 18:09

    Ups! Ironia face că imediat după ce am scris comentariul, am mai citit o dată textul tău și l-am înțeles altfel. Cred că este vorba despre altceva. 🙂 Greșeala mea că nu am fost atentă de la început. M-am săturat de textele astea scrise de soții înșelate și amante care cred că au descoperit ele lumea, așa că am trecut fugitiv peste textul tău, deși recunosc că m-am gândit și la faptul că ar fi… o metaforă. Nu pot să îmi iau înapoi comentariul, dar cred eu că e bun pentru unii, să mai coboare de pe norișori. Cred că vorbim despre același lucru, dar în moduri diferite și nu știu dacă ai ales bine cuvântul „amantă” pentru a exprima ceea ce vrei să transmiți. Nu știu acum care ar fi altul mai potrivit… Cred că doar Femeie și Frumoasă era suficient. Cred, că, într-un fel, ai dat mai multe sensuri cuvântului „amantă” și ai lăsat loc de interpretări. Un joc frumos, dar bun de povești, realitatea este un pic altfel. 😉

    Reply
  3. Mirela / 12 February 2018 17:21

    Ce aberații spui! Nici nu știu de ce ți-au publicat textul, că nu are nicio logică. Ai 16 ani și citești cărți multe? Parcă ai vorbi despre curtezane, nu amante din zilele noastre. Draga mea, țin să te anunț că amanta este, de multe ori, chiar soția. Altuia.
    Am fost și înșelată și am fost și un pic amantă. Și crede-mă că în niciunul dintre cazuri nu am uitat să fiu Femeie. Și în ambele cazuri s-a dovedit că femeia de acasă e mai femeie, mai frumoasă, mai tot ce vrei tu decât amanta. Nu pentru că este, ci pentru că așa o vede el. În ambele cazuri amanta a fost doar o refulare pentru bărbat, oricât ar fi fost ea de minunată. În postura de soție, eram o amantă extraordinară pentru soțul meu, ne iubeam cu aceeași intensitate și pasiune ca la început (ba chiar un pic mai mult), făceam lucruri împreună, experimentam chestii, ieșeam în oraș mereu doar noi doi, pregăteam cine romantice, ne-am spus „Te iubesc!” aproape în fiecare zi, timp de 10 ani, chiar și când eram supărați. Eram toată lumea lui și totuși s-a întâmplat să mă înșele. Motivele pentru care a făcut-o au avut legătură doar cu el însuși și nu cu mine ca femeie. Iar în postura de amantă (oarecum, pentru că nu era căsătorit cu ea) am ajuns fără să știu și fără să îmi doresc, evident. Dar am lăsat să se întâmple pentru că îmi convenea relația asta fără obligații. Și crede-mă că nu i-am oferit nimic special: niciun corset și niciun ciorap cu bandă (nu știu de unde ai scos asta). Am fost aceeași eu, cu bune și rele, la fel de nemachiată și ciufulită când fac sex, la fel de aranjată și parfumată înainte de o întâlnire, cu aceleași dureri sau frământări, cu același zâmbet. Poate am fost diferită prin deschiderea mea și prin înțelegerea și prietenia pe care i le-am oferit. Prin faptul că atunci când mi-a spus că nici măcar eu nu mă compar cu ea, femeia de acasă, nu m-am simțit jignită, ci am zâmbit și l-am învățat să lupte pentru ea. Chiar dacă îl iubeam știam că nu suntem potriviți împreună și nu ar fi avut sens să mă simt ofensată de nimic. Nu aveam niciun drept la asta. Am trăit momente frumoase împreună și am învățat de la el cum să fiu un om mai bun. Nu aș fi putut fi supărată pe el niciodată. Tindem să credem că femeile înșelate au uitat să fie femei sau că bărbații sunt niște insensibili. Hm… în poveștile mele nu e nimic mai fals. Atât eu cât și ea suntem două femei puternice, cu idealuri, planuri, cu activități multe. Suntem iubitoare, atente, inteligente. Fostul meu soț este un om minunat, sensibil și atent, care tot ce și-a dorit a fost să mă facă fericită. Dar a uitat să mă asculte și în lupta lui s-a pierdut pe el însuși. Cel căruia i-am fost amantă este unul din cei mai fumoși oameni pe care îi cunosc, mereu cald, iubitor și pozitiv, mereu cu gândul la alții și un om foarte sensibil. Deci… nu se aplică nimic din ce crezi tu că înseamnă să fii amantă sau soție. Sau ce crede societate că este un bărbat care înșală.
    Da, ai dreptate, de multe ori bărbatul se îndreaptă spre altă femeie pentru că e altfel decât cea de acasă. Dar altfel nu înseamnă mai bună. Iar, de cele mai multe ori, nici măcar nu înseamnă că este adevărat. Adică nu înseamnă că femeia de acasă a uitat să fie femeie, ci că el a uitat să o mai vadă. De aceea, atunci când o pierde, realizează că nu ea a fost de vină, ci el.
    Eu cred că tu nu ai prea clară definiția femeii. Să fii femeie înseamnă să fii tu, să îți asumi ceea ce ești, cu bune și rele, să fii soție, mamă, amantă, prietenă. Să fii iubitoare, să fii bună, să fii înțelegătoare, să te superi, să țipi. Să fii gospodină, să ai o carieră, să lenevești. Să râzi, să plângi, să te distrezi, să fii depresivă, să știi ce vrei, să fii indecisă. Să fii femeie înseamnă să fii frumoasă exact așa cum ești! Dar nu e obligatoriu să fii toate astea într-o singură relație. Ai dreptul să fii orice în viață fără să dai explicații cuiva. Nu are nimeni dreptul să îi spună unei femei că este mai puțin femeie doar pentru că nu este ca ea. E valabil și în cazul bărbaților. Nu sunt niște insensibili și nenorociți, sunt doar mai transparenți și mai slabi decât femeile și prinși mai repede cu mâța în sac. Realitatea este că vreo 80% dintre oameni înșală cândva în viață. Doar că unele dintre femei vor jura pe tot ce au mai sfânt că nu au făcut-o. Ba mai mult, îi vor blama pe cei care o recunosc. Cei care nu au făcut-o, nu înseamnă că nu au fost tentați sau că nu s-au simțit atrași de altcineva într-un fel, doar că au avut puterea să treacă peste și au ales să își respecte angajamentul făcut. Da, o relație este un angajament. Oricât ne-am da noi cu capul de pereți, iubirea nu e același lucru cu fidelitatea, din mai multe motive. Dar că este o înțelegere între parteneri să fie fideli, asta e altceva. Doar că… oamenii se schimbă fără să ceară și fără să vrea, iar în relațiile lungi se simte și de aceea trebuie luptat continuu. Sunt rare cazurile în care oamenii se armonizează perfect într-o relație.
    Ceea ce uităm noi e că nimeni nu ne aparține, nici măcar copiii nu sunt ai noștri, iar dacă cineva alege să înșele, e problema lui, doar a lui. A partenerului este dacă vrea să înțeleagă și să accepte sau dacă pleacă. E simplu. Dramele sunt doar în capul nostru. Nu ne doare inima și nici iubirea, ci doar orgoliul. E foate greu să fii un om atât de echilibrat încât să înțelegi că celălalt nu îți aparține, nu este sclavul tău, nu trebuie să facă ce îi spui tu, că are unele nevoi pe care uneori nici el nu le înțelege și că are probleme care nu au legătură cu tine, ci doar cu el însuși. Dar noi uităm lucrurile astea și ne însușim viața celuilalt. Actul de căsătorie este doar o formalitate legală, dar nu este act de proprietate. Și nu, nu sunt pro înșelat, eu nu aș face-o și nici nu aș mai intra vreodată într-o relație unde sunt deja doi, dar asta e doar alegerea mea, nu o obligație.

    Am zis că nu scriu mult și totuși am făcut-o. Mi se pare o mare prostie ce ai scris și am vrut să îți spun asta, prin exemple și argumente, deși nu știu dacă vei citi.

    Reply
  4. Claudette (fosta panarama, actuala femeie de casa) / 12 February 2018 11:50

    “Amanta e o muză care-și înțelege rolul și știe să și-l joace așa cum Soția a uitat de mult să o mai facă. ”
    Pe bune? Intre mucii copilului, rufe de spalat-calcat, mancare ptr toti ca de, tu ca amanta poti sa practici sportul saritului peste mese sau sa mananci ceva ierburi ca sa nu te ingrasi, ca sa corespunzi standardelor dimensionale ale doritorilor de sex care se prefac interesati de poezia ta ca sa ti-o traga .Dar copilul , ca si sotul din dotare au nevoie de hrana de calitate. Peste toate si un job ca facturile nu se platesc singure. “E frumos a scrie versuri cand nimic nu ai a spune”. Sau mai pe intelesul curvelor care se cred poete, “ia hai sictir!”

    Reply
  5. Melinda De Ross / 23 November 2017 14:31

    Dar de ce credeți ca întotdeauna Soția și Amanta sunt două persoane diferite? Din punctul meu de vedere, o Femeie trebuie sa încerce sa fie ambele. Dacă mai e și Mama, pe lângă Soție și Amanta, atunci aceea nu e doar o SuperFemeie, e de-a dreptul o zeiță. Da, chiar exista asa ceva – eu personal cunosc vreo doua cazuri. Dar deh… Câți bărbați merita un asemenea efort și știu să-l aprecieze? Dacă ar exista mai mulți SuperBarbati, s-ar termina cu conflictele astea între amante, neveste, fete cuminți și fete rele.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro