Când eram mică, voiam să fiu mare, acum că sunt mare, credeam că vreau să rămân așa. Forever young. Astăzi, în sclipirea unui moment, mi-am văzut bătrânețea alături de un om, al meu, și mi-am dat seama că, oricat aș vrea eu să par de cinică și rece, precum Luceafărul, sunt, și eu, tot om. Și mi-am dat seama, tot ca oamenii, că vreau să mă mărit și să fac o droaie de copii și să stau la cratiță ore întregi… nu, asta nu. Mai bine comandăm la chinezesc. Restul rămân.
Mă întreb în fiecare zi, dacă visez, dacă asta sunt eu, dacă astea-s cuvintele mele, care se înghesuie să iasă din gura și din degetele mele. Dacă într-adevăr omul ăsta al meu există sau sunt nebună și de disperare l-am inventat. Că prea se potrivește pe toate gusturile mele.
Nu mă recunosc și mă întreb dacă e doar o stare de moment sau nu. Știu sigur că nu am mai simțit așa ceva. Pentru că niciodată nu am văzut atât de clar cum voi decora etajul casei noastre, niciodată nu am văzut atât de bine perdeluțele cu flori mici și roșii, până la jumătatea geamului, încrețite în partea de sus. Nu am văzut măsuța mea de scris, albă, cu finisaj antichizat, nu am văzut oglinda cu dulăpior în fața căreia mă voi machia. Și sigur nu l-am văzut niciodată pe el, jumătatea sau sortitul sau cum i s-o mai spune, în carne și oase, viu, venind la mine de fiecare dată, primindu-mă la el de câte ori mă duc.
Margareta Sterian – Nunta
Deci da, vine o vreme când afli că totul până atunci a fost minciună, “rahat cu apă rece”, deși puteai să juri că ai trăit cele mai frumoase povești din dragoste din lumea aceasta, deși credeai că știi cum e să iubești și cel mai important, credeai că știi cum e să fii iubit.
Vine o clipă când trebuie să recunoști că iubirea chiar e cel mai frumos lucru de pe pământ, în afară de cocaină. Dar eu nu am bani de cocaină, așa că mă mulțumesc și eu cu ce mi s-a dat și îl inspir adânc, de câte ori îl prind în preajma mea.
Și, ca orice drogat, mi-aș vrea dealerul în casă. Doar că…nu. Știți ce? Nu că-s refractară sau că nu am fost cerută, eu chiar nu vreau să mă mărit de-adevăratelea. Doar așa, în vis, uneori, e simpatică ideea. Dar atunci chiar fac exces și îmi doresc nuntă la cort, cu toate neamurili, și babetili, și rochie bufantă, și sarmale prea pipărate, și țuică preaaaa taree, cum îmi amintesc eu că se faceau pe când dădeam cu capul în colțu mesei (de unde și sechelele, probabil).
De ce să-i pun eu zăbală mânzului ăstuia sălbatic care îmi calcă nervii în picioare de câte ori îmi strânge sufletul în menghina fluturilor și pe care îl alintăm cu numele de Iubire? De ce să pun eu ștampilă și parafă pe ceva ce nu pot atinge cu mâna? Că doar nu îl cumpăr pe omul ăsta, ca să am nevoie de factură, când l-oi trece peste graniță ca pe cea mai frumoasă operă de artă pe care am văzut-o. Că doar n-o să mă acuze nimeni de furt, dacă n-am document însoțitor.
Cum să-mi iau eu iubirea asta care a năvălit peste mine, așa, tâmp, nechemată, neinvocată, ba chiar nedorită cândva, și în loc să o apreciez așa cum e, liberă ca pasărea cerului, s-o pun la fiert în ciorbă, pe aragaz ? (aici l-am parafrazat pe Cheloo, un clasic în viață).
Nu reușesc să găsesc nici un motiv pro și am o listă lungă de contra. Dar cel mai greu îmi e să înțeleg argumentul “dacă vă despărțiți, rămâi cu nimic”. Păi da, că rămân fără el. Am răspuns eu naivă. Dar era vorba de case și mașini. Numai că io n-am de nici unele, deci cel mult i le-aș putea lua pe ale lui. Așa că nu, merci, nu vreau să mă mărit ca să jefuiesc pe cineva și oricum nu m-aș mărita în speranța că voi divorța. Așa că iubirea am rezolvat-o, trebuie să stea fără zălog de legământ, întâiul meu cuvânt, posesiunile mele vaste (în speță nenumăratele haine și converși) nu mi le voi pune în pericol, că cine știe cum mă pune să îi dau jumate la partaj. Ce mai rămâne? Că pe copii, oricum, tot ca pe el îi va chema.
Aștept Răspuns Urgent.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
