Iubitule, am văzut azi o poză recentă de-a ta. Zâmbeai relaxat povestind probabil una din experiențele tale cu “ăștia mai tineri”. Am zâmbit, m-am bucurat că ești bine, luminos și așezat.
O căldură mi-a invadat corpul și mi s-a făcut dor de tine, apoi m-au năpădit amintirile a ceea ce a fost și nu a fost. M-a copleșit iubirea pe care încă ţi-o port. M-a trecut și un fior rece al regretului și apoi…
Da. E momentul să fiu fericită pe deplin și asta nu se poate întâmpla decât dacă te mut “dincolo”. Ești viu și supraviețuiești, dar te omor astăzi, pentru ca eu să pot trăi. O să te plâng un timp, pentru că doliu am ținut în ultimii ani, și o să merg înainte. Nu, nu trec peste. Nu pot. Te ocolesc. Prin dreapta, pentru că stânga e partea cu inima și… știi tu.
Citiţi şi Nu meriţi să te urăsc
Te-am înmormântat… în cearșafuri de satin alb, pe un pat de trandafiri, rostind versurile unei melodii de dragoste.
Așa că… you rest in peace so I can finally live!
Guest post by Roxana Georgescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
