– Mâine merg la București, mi-a spus grăbită, în timp ce așeza pe masă grămada de haine luate de la uscat.
– La București? am întrebat-o scărpinându-mă în cap. De ce?
– Îți spun mâine. Hai că trebuie să calc, mi-a întrerupt ea apoi șirul întrebărilor.
A plecat dimineața devreme, iar eu am citit până pe la amiază. Îmi adusese tata vara aceea un teanc de cărți, printre care și Expediție pe vasul Beagle, așa că eram cu Darwin prin Pacific când mama s-a întors de la București.
Drumul era obositor, mai ales că făcea cam o oră și jumătate cu „rata” până acasă. Mama nu era însă doar obosită, era ceva mai mult în ziua aceea de iulie pe chipul ei, care la 40 de ani era deja plin de riduri. Razele soarelui străpungeau ferestra cea mică din bucătărie, iar fața îi era roșie, aproape la fel de roșie ca și fusta pe care o purta.
– Ce mi-ai adus? am întrebat-o.
A zâmbit, întinzându-mi buzduganul verde de plastic, în care se afla desertul meu preferat: salam de biscuiți. Nu uitase nici de data asta! Am aruncat cartea și am început să mănânc.
– De ce ai fost la București?
S-a așezat pe scaun.
– Am făcut un avort. Nu mai puteam să cresc încă un copil cu taică-tu. Știi cât ne este de greu.
Mi-am adus aminte că citisem undeva despre avort. A, da, în cartea pe care mama o ținea ascunsă sub un mileu în dulap. Știam că femeile nu aveau voie să facă avorturi în perioadă comunistă, dar acum, în anii ’90 se schimbaseră lucrurile. Mi-am imaginat ce frumos ar fi fost să mai am o soră sau un frate, cum ar fi fost să fim patru copii. Apoi m-am gândit la tata și m-am bucurat că mama a fost la București.
Am strâns-o în brațe cu toată puterea mea de copil de 10 ani.
Guest post by L.N.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
