Uneori nici nu realizăm cât ne poate schimba un om. Energia transmisă de cel cu care împărtășim momente din viață poate avea o influență remarcabilă. Până nu de mult, îmi pierdeam timpul cu lucruri insignifiante pentru mine, pentru viitorul meu, pentru sufletul meu… mă pierdeam în detalii ce mă plafonau, ce mă făceau să mă pierd în mulțime, să fiu cea mai proastă variantă a mea. Simțeam asta… mă priveam în oglindă fără a mă recunoaște… devenise aproape dureros… simțeam asta până în adâncul sufletului. Îmi doream nespus să fiu din nou fericită cu mine, să mă iubesc pentru ceea ce sunt. Destinul era în mâinile mele, dar oare de ce nu făceam nimic pentru a-l schimba? Îmi puneam mii de întrebări fără răspuns… dar cam atât. Zăceam în continuare în mizeria ce mă afundasem de ceva vreme.
Totul până într-o zi când am luat decizia de a-mi redresa viața, așa că am început prin a pune capăt cercului vicios în care mă tot învârteam, am încetat să mai trăiesc în trecut și am spus adio omului pe care îl divinizam, acel om căruia îi purtam o dragoste aproape psihotică.
Nimic nu poate fi șters cu buretele și poate nici nu mi-aș fi dorit asta, pentru că orice om își are scopul lui, cum și orice întâmplare poate fi lecția vieții noastre. Ceea ce mi-am dorit și am și realizat a fost să renunț la tot ce mă distrugea ca entitate, la ce mă transforma ca personalitate.
Au urmat momente dificile, de retrospecție, de împăcare cu trecutul și de acceptare a frumuseții prezentului, apoi o perioadă de regăsire a personalității pierdute.
Odată ce iei anumite decizii și crezi cu tărie în ele tot universul complotează în favoarea ta. Universul mi-a deschis larg porțile și mi-a scos în cale un om venit parcă dintr-o altă galaxie. Un om ce îmi transmite atâta energie pozitivă, încât simt că pot muta munții din loc, că pot aduna stelele de pe cer într-un mănunchi și că pot zbura până la soare și înapoi. Încrederea pe care mi-a transmis-o printr-o simplă privire e cea pe care o pierdusem într-o lungă perioadă de timp. Apariția lui este o binecuvântare și simt că Dumnezeu mă iubește mai tare decât am reînceput să o fac eu. Îmi iubesc viața, iubesc tot ceea ce mă înconjoară… sentimente ce nu mă mai încercaseră din vremea în care îmi oferisem sufletul persoanei nepotrivite care nu știa ce poate face cu el.
Iar ca o lecție din acea perioadă a vieții vă pot spune că nu trebuie să uitați să fiți voi înșivă, să vă iubiți pe voi și tot ceea ce vă înconjoară, să apreciați lucrurile mărunte, iar cel mai important e să aveți încredere în voi și să încercați să deveniți cea mai bună variantă a voastră.
Guest post by Georgiana Soare
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
