Ok, teoretic, știu că atunci când ești în dilemă în legătură cu prezența unui bărbat în viața ta înseamnă că nu îl iubești. Și mai știu și că dacă apare un al doilea bărbat, sigur primul este istorie. Dar… teoria nu se pupă mereu cu practica. Cel puțin, nu în cazul meu.
Adevărul este că mă aflu într-o situație… hmm, îmi este și greu s-o cataloghez, dar nu asta este problema, ci faptul că ar trebui să aleg între doi bărbați și eu nu sunt capabilă. Simt pentru fiecare ceva și știu că aș suferi teribil dacă unul dintre ei nu ar mai face parte din viața mea. Nu-mi este niciunul soț, dar amândoi m-au cerut de nevastă și cum, evident, nu le pot spune ambilor „da”, momentan nu am răspuns nimic niciunuia dintre ei.
A. (să-i spunem așa) este genul de bărbat care atrage ca magnetul. Bine făcut, cu privire dreaptă, hotărâtă, puternic, masculin până în măduva oaselor. Lângă el mă simt femeie. Nu-mi oferă stabilitate, îl simt alunecos, dar îmbrățișarea lui dă dependență. Iar când îl văd îmbrăcat în uniforma de la locul de muncă, mă trec fiori. Îl prinde atât de bine, îi conferă siguranță și îmi inspiră încredere. Știe ce să facă la muncă. Știe ce să facă acasă. Știe ce să facă în pat cu o femeie. Știe!
M. (să-i spunem așa) este bucătar. Gătește excelent. Cu pricepere și multă răbdare. E atent la detalii și asta mi se pare fabulos la un bărbat. Nu uită nimic din lucrurile care contează pentru mine. Și din cele care nu contează, dar au legătură cu tot ce însemn eu. Și cu mine are multă răbdare. Este blând, înțelegător, ocrotitor. Cu el mă simt regină între femei. Simt că sunt unică și că merit pământul legat cu fundiță. Știe să mă facă să mă cred atotputernică și capabilă de orice îmi doresc. Cu el, totul devine posibil pentru că mă „obligă” să mă văd prin ochii lui. Și mă iubesc teribil când mă văd așa…
Cum aș putea să-mi refuz binecuvântările pe care fiecare dintre ei mi le oferă? Împreună alcătuiesc idealul. Separat… mereu lipsește ceva. Iar în timp, lipsa acea va cangrena și va ajunge să acapareze totul… Sunt incapabilă să aleg, să mă decid. Dați cu cei mai mari bolovani pe care îi găsiți la îndemână, cu o singură condiție, însă; doar dacă, vreodată, ați fost în vreo situație similară…
PS: Până la urmă, întâmplarea a făcut ca A să afle de existența lui M și invers. M-au părăsit în aceeași zi… Poate că a fost mai bine așa, căci nici acum nu aș fi capabilă să aleg între ei, bărbații vieții mele…
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
