Preţuieşte-te pe tine însăţi, îmi şopteşte vocea interioară, intuiţia, instinctul…
Preţuieşte-te mai mult decât oricine altcineva. Nu ai nevoie de confirmări din afară, nu te aştepta să fii sau măcar să te simţi iubită de cineva, până când nu te iubeşti pe tine însăţi.
Ştiu. E adevărat. Şi nu m-aş fi gândit niciodată la asta, în acest fel, dacă n-aş suferi atât de mult, acum…
Pentru că am iubit obsesiv şi am pierdut. Pentru că am primit şah-mat într-un joc la care nu l-am aşteptat, pe care nu l-am căutat. Suflet dezgolit, trup dezgolit, înfăţişându-se într-o ipostază necunoscută atât mie, cât şi partenerului de şah. Am jucat amândoi după putinţă, el în felul lui, eu în felul meu. Ne-am luptat cu pionii, atunci încă era romantic, nostalgic, fără riscuri prea mari. Pierdeam câţiva soldăţei, ei şi? doar de aia sunt puşi acolo, ăla e rolul lor! Apoi ne-am suit pe caii virtuali, luptându-ne în continuare pentru a înainta o pătrăţică albă sau neagră. Şi au început să cadă victime. Inevitabil. Când am ajuns să ne atacăm turnurile, ne aflam deja în zona de pericol. O ştiam amândoi, simţeam amândoi ameninţarea inerentă. Totuşi, am ales împreună – fără a ne consulta în prealabil -, să ducem jocul până la sfârşit.
Regele şi Regina sunt piesele cele mai importante. Pentru şi pe lângă ei se petrec toate luptele. Ca să fie ocrotiţi, apăraţi, Ei stau pe tronul lor, mână-n mână. Îi unesc sau îi despart tronurile? Deoarece, în finalul jocului, doar unul dintre cei doi poate ieşi învingător.
Jocul de şah nu explică nimic despre jocul iubirii. Probabil pentru că iubirea e orice, în afară de joc.
Felicitări, iubitule. Ai reuşit să detronezi Regina! M-ai făcut şah-mat.
Spuneai că suntem în războiul dragostei predestinate. La care ţi-am răspuns (eram încă la pioni, nu uita) că, în viziunea mea, Dragostea nu înseamnă un război. Mi-ai zis, DA, însă nu uita că noi deja ne-am războit. Te iubeam mult, pe atunci. Cu sau fără cuvinte, cu sau fără şah.
Şi apoi ne-am urcat pe cai şi am reuşit irealizabilul: să ne rănim reciproc.
Şi ai reuşit imposibilul: să-ţi detronezi propria Regină! Aceea cu care stăteai mână-n mână, chiar dacă pe două tronuri diferite…
Guest post by Lavender’s Blue
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
