Am învățat să Iubesc, dar cel mai minunat este c-am învățat să mă iubesc pe mine.
Să mă prețuiesc.
Să îmi acord timp.
Să mă pot uita la mine în oglindă și să îmi spun că mă iubesc. Aceasta a fost cel mai greu. Am exersat o zi întreagă râzând și plângând în același timp.
În acea zi, cuvintele erau de piatră, grele precum munții. Nu mi le aminteam. Mi le-am scris pe hârtie cu litere mari de tipar și culoare roșie. A fost ca un descântec: TE IUBESC, IARTĂ-MĂ, ÎMI PARE RĂU, ÎȚI MULȚUMESC.
Cuvintele sunt vii.
Când am înțeles asta, ele au săpat în piatra care eram și au spart bariere. Au rupt zăgazul, să pot fi un izvor de munte cu apă vie!
Trăiesc în viața mea. Râd cu lacrimi de bucurie. Acum, pietrele au devenit cele mai moi și pufoase perne.
M-am eliberat de prizonierul din mine.
Sunt bucurie!!!
Recunoștința a schimbat frecvența corpului. Este precum bagheta cea magică sau inelul cel căutat de mine din filmul Arabela. Când eram mică, visam să-mi cumpăr acel inel din film care face lucruri magice: îți îndeplinește orice dorință. Era visul meu de a-l găsi când voi fi mare. Știam că undeva există. Am luat visul și l-am dus în interiorul meu, îngrijindu-l zi de zi, cu convingerea fermă că-l voi găsi atunci când voi fi mare.
Visul s-a transformat în realitatea mea. Toate inelele mele sunt mari precum cel al Arabelei.
Când l-am pus pe deget, știam doar că îmi place.
Acum știu că este magic! Îndeplinește dorințe.
Credința mea l-a transformat dintr-un inel doar frumos într-un inel purtător de magie.
Acum știu că ritmul îl dau eu, prin credința mea.
Atunci când cred, totul este posibil.
Credința mută și munții. Acei munți pe care i-ai pus de-o viată între tine și tu cel adevărat.
Între tine și magia din tine.
Între tine și credința că poți.
Între tine și zâmbetul tău.
Între tine și iubirea față de tine.
Iubirea este precum focul cel viu și veșnic care ne încălzește ființa.
Du-te în tine și caută-te.
Ia cel mai rapid avion din lumea aceasta către lumea ta interioară.
Te vei regăsi exact în locul în care te-ai uitat. Cu toate bagajele tale supradimensionate. Vei vedea că sunt inutile. Vei începe să arunci lucruri. Acela este primul pas către lumea magiei unde totul este posibil. Cu măsura credinței tale.
Este magic cum lumea ta începe să se transforme.
Ritmul îl dai tu.
Caută-ți melodia pe care poți dansa: tu cel fizic… tu cel suflet… tu, ființă minunată care ești.
Doar crede că visele pot fi realitatea ta și magia revine!
Guest post by Constantina Filip
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
