Sunt ani de când îmi caut iubirea, de când mă rog ca zicala “orice despărțire este un nou început, unul mai bun, bineînțeles” și o viață de când tot încerc să îi repar pe toți cei poposiți in lumea mea cu unicorni și baloane colorate.
De ce scriu acum toate lucrurile astea? Pentru că, în sfârșit, pot spune ca am crescut și mi-am învățat niște lecții valoroase.
Am învățat că pentru majoritatea oamenilor fericirea se cumpără de la cooperativă, se ia cu gramul, se învelește în marmeladă, pentru a fi mai apetisantă și apoi expiră.
Am învățat că, oricât de bună, isteață și avută intelectual mă cred eu, alții mă desconsideră în totalitate pentru că nu vreau să mă conformez normelor nonvalorilor sociale.
Angelina Jolie, 2017 foto: Alexi Lubomirski
Am învățat că, atunci când ajungi să simți gustul dulce al fericirii, primești o mare palmă de la viață și treci înapoi la gândurile pline de “de ce”-uri.
Am învățat că, atunci când ești bun ești catalogat drept prost, pentru că oamenii trăiesc la un nivel superficial. Dar asta nu înseamnă că eu trebuie să mă schimb într-o fantoșă.
Am învățat că dragostea la prima vedere este o iluzie inoculată de romantismul filmelor americane. Cum să te îndrăgostești de un om pe care nu îl cunoști? Am avut norocul de a nu-l cunoaște nici la ultima vedere.
Am învățat că femeile se căsătoresc cu puterea bărbatului și că bărbații aleargă după măști. Mai târziu, ele rămân mirate că rămân cu Nimicul, iar ei cu întrebarea “oare de ce nu găsesc o femeie de casă?”. Ai găsit-o, dar nu ai știut să o privești, mon cher.
Am învățat că inima nu are logică pentru că nimeni nu mai luptă pentru ea, deoarece, atâta timp cât “Jocul Ielelor” este lasciv și îmbietor, este imposibil să fii prins în acel ceva autentic dorit de inimă. Așa că mecanica inimii cedează și în loc de nebunia frumoasă și colorată în trăiri, ajungi în abis cu lacrimile înnodate.
Am învățat că oamenii pe care îi dorești cu ardoare sunt cei care pleacă cel mai ușor pentru că sunt lași și pentru că fug de ei înșiși… mințind.
Am învățat să mă accept, să plâng, să îmi dau cu pumnii în cap de fiecare dată, să îl las să plece spre fericirea lui, să spun NU, să spun ce mă deranjează fără menajamente.
Așa că, dragule, tu cel care vei vrea să faci parte din viața mea, am să te rog să te gândești bine înainte să încerci să mă minți, pentru că nasul meu este fin în detectarea mirosurilor necurate, am să te rog să fii tu fără măști în fața mea, destul jucăm roluri pe scenele societății mincinoase, am să te rog să stai lângă mine și sa fii deschis la scrierea unei povești fără prinți, prințese și balauri, a unei povești cu un EKG fix ca al vieții reale.
Guest post by Anca
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
