Am impresia că ne cam încurcăm unul pe altul

9 July 2016

Am impresia că ne cam încurcăm unul pe altul. Cred că am dezvoltat o dependenţă bolnăvicioasă faţă de tine şi tot eu trebuie să găsesc remediul. Atitudinea ta mă doare şi îmi produce nesiguranţă, pentru că realizez falsitatea cuvintelor spuse până acum. Nu mă poţi minţi la infinit şi nici eu nu mai pot susţine această intenţie. Consider că am fost onestă cu tine şi mi-am asumat tot ce era de asumat de-a lungul timpului. E clar că nu vom putea fi niciodată împreună în adevăratul sens al cuvântului şi că nu putem reprezenta totul unul pentru celălalt. Aşa că nu ne rămâne decât să mai căutăm. Eu, bărbatul care să mă accepte aşa cum sunt şi care să vrea să mă facă fericită, iar tu femeia potrivită, indiferent de ce ar însemna asta.

despartire

Nu poţi duce la nesfârşit o poveste în care nu eşti dispus să-ţi asumi ceva, în care nu poţi fi responsabil, în care nu te poţi comporta ca un om matur, mulţumindu-te să oferi doar promisiuni şi dialoguri fără substanţă. Pentru mine nu există decât omul care îmi poate fi alături în momentele frumoase şi cele grele, pe care mă pot baza, la care pot apela când mi-e greu şi care mă poate ajuta.

O relaţie presupune mai mult decât nişte simple vorbe, are nevoie de fapte, iar la noi au lipsit cu desăvârşire. Consider, în continuare, că nu ne-am fi potrivit şi acceptat din mai multe puncte de vedere, dar, în primul rând, pentru că niciunul nu e dispus să lupte pentru celălalt. Ori eu am nevoie de un bărbat puternic, care să mă vrea cu adevărat şi care să-mi demonstreze asta prin fapte, nu prin vorbe.

Nu ştiu de ce ai tu nevoie în momentul asta al vieţii tale, dar, în niciun caz, de mine. Sper totuşi să găseşti ceea ce cauţi la un moment dat şi să-ţi afli liniştea şi fericirea. Eu nu mă voi opri până când n-o voi găsi pe-a mea, pentru simplul motiv că ştiu că o merit.

O cititoare care a dorit să rămână anonimă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Soacră-mea

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Oamenii vor să fie fericiţi, dar…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Otilia / 5 April 2017 10:36

    Parca e scrisa de mine, pentru mine 🙂

    Reply
  2. Andrea / 9 July 2016 13:36

    Da…durerea de dupa. De 2 ani o port in suflet si inca nu pot scapa de ea. Cred ca amintirile alea faine rau ma mai tin sa cred ca o fost ceva…pentru ca doar alea faine rau mi le mai amintesc. Au fost 2 ani frumosi impreuna, sti cum e…asa primul gust al dragostei. Si da, a fost adevarata. Nu l-am inselat, doar am prins un moment in care am zis gata. Si azi nu inteleg de ce, nici atunci nu intelegeam. Au trecut 2 ani de atunci si inca ma agat de el. Ne-am mai vazut intre timp razlet dar stii cum e…ruptura ramane. M-a iubit, enorm. O stiu. Si inca o face. Dar mai presara si putina indiferenta. La mine rana inca ii deschisa si tinuta asa de atitudinea lui. Nu suntem nici impreuna, dar nici chiar despartiti. Un fel de a fi…nici eu nu stiu ce. De cate ori nu am incercat sa rup orice legatura cu el si nu am putut. Si stiu ca sufar de 2 ani de zile. El nu a stat in loc. Eu da. Si inca il iubesc.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro