Ce aberații spui! Nici nu știu de ce ți-au publicat textul, că nu are nicio logică. Ai 16 ani și citești cărți multe? Parcă ai vorbi despre curtezane, nu amante din zilele noastre. Draga mea, țin să te anunț că amanta este, de multe ori, chiar soția. Altuia.
Am fost și înșelată și am fost și un pic amantă. Și crede-mă că în niciunul dintre cazuri nu am uitat să fiu Femeie. Și în ambele cazuri s-a dovedit că femeia de acasă e mai femeie, mai frumoasă, mai tot ce vrei tu decât amanta. Nu pentru că este, ci pentru că așa o vede el. În ambele cazuri, amanta a fost doar o refulare pentru bărbat, oricât ar fi fost ea de minunată. În postura de soție, eram o amantă extraordinară pentru soțul meu, ne iubeam cu aceeași intensitate și pasiune ca la început (ba chiar un pic mai mult), făceam lucruri împreună, experimentam chestii, ieșeam în oraș mereu doar noi doi, pregăteam cine romantice, ne-am spus „Te iubesc!” aproape în fiecare zi, timp de 10 ani, chiar și când eram supărați. Eram toată lumea lui și totuși s-a întâmplat să mă înșele. Motivele pentru care a făcut-o au avut legătură doar cu el însuși și nu cu mine ca femeie.
Iar în postura de amantă (oarecum, pentru că nu era căsătorit cu ea) am ajuns fără să știu și fără să îmi doresc, evident. Dar am lăsat să se întâmple pentru că îmi convenea relația asta fără obligații. Și crede-mă că nu i-am oferit nimic special: niciun corset și niciun ciorap cu bandă (nu știu de unde ai scos asta). Am fost aceeași eu, cu bune și rele, la fel de nemachiată și ciufulită când fac sex, la fel de aranjată și parfumată înainte de o întâlnire, cu aceleași dureri sau frământări, cu același zâmbet.
Poate am fost diferită prin deschiderea mea și prin înțelegerea și prietenia pe care i le-am oferit. Prin faptul că atunci când mi-a spus că nici măcar eu nu mă compar cu ea, femeia de acasă, nu m-am simțit jignită, ci am zâmbit și l-am învățat să lupte pentru ea. Chiar dacă îl iubeam, știam că nu suntem potriviți împreună și nu ar fi avut sens să mă simt ofensată de nimic. Nu aveam niciun drept la asta.
Am trăit momente frumoase împreună și am învățat de la el cum să fiu un om mai bun. Nu aș fi putut fi supărată pe el niciodată. Tindem să credem că femeile înșelate au uitat să fie femei sau că bărbații sunt niște insensibili. Hm… în poveștile mele nu e nimic mai fals. Atât eu, cât și ea suntem două femei puternice, cu idealuri, planuri, cu activități multe. Suntem iubitoare, atente, inteligente. Fostul meu soț este un om minunat, sensibil și atent, care tot ce și-a dorit a fost să mă facă fericită. Dar a uitat să mă asculte și în lupta lui s-a pierdut pe el însuși. Cel căruia i-am fost amantă este unul din cei mai frumoși oameni pe care îi cunosc, mereu cald, iubitor și pozitiv, mereu cu gândul la alții și un om foarte sensibil. Deci… nu se aplică nimic din ce crezi tu că înseamnă să fii amantă sau soție. Sau ce crede societate că este un bărbat care înșală.
Da, ai dreptate, de multe ori bărbatul se îndreaptă spre altă femeie pentru că e altfel decât cea de acasă. Dar altfel nu înseamnă mai bună. Iar, de cele mai multe ori, nici măcar nu înseamnă că este adevărat. Adică nu înseamnă că femeia de acasă a uitat să fie femeie, ci că el a uitat să o mai vadă. De aceea, atunci când o pierde, realizează că nu ea a fost de vină, ci el.
Eu cred că tu nu ai prea clară definiția femeii. Să fii femeie înseamnă să fii tu, să îți asumi ceea ce ești, cu bune și rele, să fii soție, mamă, amantă, prietenă. Să fii iubitoare, să fii bună, să fii înțelegătoare, să te superi, să țipi. Să fii gospodină, să ai o carieră, să lenevești. Să râzi, să plângi, să te distrezi, să fii depresivă, să știi ce vrei, să fii indecisă. Să fii femeie înseamnă să fii frumoasă exact așa cum ești! Dar nu e obligatoriu să fii toate astea într-o singură relație. Ai dreptul să fii orice în viață, fără să dai explicații cuiva. Nu are nimeni dreptul să îi spună unei femei că este mai puțin femeie doar pentru că nu este ca ea. E valabil și în cazul bărbaților. Nu sunt niște insensibili și nenorociți, sunt doar mai transparenți și mai slabi decât femeile și prinși mai repede cu mâța în sac. Realitatea este că vreo 80% dintre oameni înșală cândva în viață. Doar că unele dintre femei vor jura pe tot ce au mai sfânt că nu au făcut-o. Ba, mai mult, îi vor blama pe cei care o recunosc. Cei care nu au făcut-o, nu înseamnă că nu au fost tentați sau că nu s-au simțit atrași de altcineva într-un fel, doar că au avut puterea să treacă peste și au ales să își respecte angajamentul făcut. Da, o relație este un angajament. Oricât ne-am da noi cu capul de pereți, iubirea nu e același lucru cu fidelitatea, din mai multe motive. Dar că este o înțelegere între parteneri să fie fideli, asta e altceva. Doar că… oamenii se schimbă fără să ceară și fără să vrea, iar în relațiile lungi se simte și de aceea trebuie luptat continuu. Sunt rare cazurile în care oamenii se armonizează perfect într-o relație.
Ceea ce uităm noi e că nimeni nu ne aparține, nici măcar copiii nu sunt ai noștri, iar dacă cineva alege să înșele, e problema lui, doar a lui. A partenerului este dacă vrea să înțeleagă și să accepte sau dacă pleacă. E simplu. Dramele sunt doar în capul nostru. Nu ne doare inima și nici iubirea, ci doar orgoliul. E foarte greu să fii un om atât de echilibrat încât să înțelegi că celălalt nu îți aparține, nu este sclavul tău, nu trebuie să facă ce îi spui tu, că are unele nevoi pe care uneori nici el nu le înțelege și că are probleme care nu au legătură cu tine, ci doar cu el însuși. Dar noi uităm lucrurile astea și ne însușim viața celuilalt. Actul de căsătorie este doar o formalitate legală, dar nu este act de proprietate. Și nu, nu sunt pro înșelat, eu nu aș face-o și nici nu aș mai intra vreodată într-o relație unde sunt deja doi, dar asta e doar alegerea mea, nu o obligație.
Am zis că nu scriu mult și totuși am făcut-o. Mi se pare o mare prostie ce ai scris și am vrut să îți spun asta, prin exemple și argumente, deși nu știu dacă vei citi.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
