Cucerit de fulgii rătăciți și timpurii ai primei ninsori ori, pur și simplu, prins în aburii țigării de dimineață, într-o liniște monumentală, stătea neclintit și cugetător. Îmi place să-l văd așa. Să-l știu domolit. Îmi dă o senzație că toate sunt la locul lor, că totul e așa cum a mai fost. Însă, e doar un moment perfect, care o să se termine de îndată ce el îmi va sesiza prezența în spatele lui. Dar se simte atât de bine, pare că n-a fost niciodată altfel. S-au șters ani de neînțelegere, înfrângeri din orgolii și frângeri de INIMI. Parcă am uitat și că nu mai suntem noi de multă vreme și că aseară am trăit doar mirajul unei revederi între doi foști, CARE mai au ÎNCĂ să-și spună multe, dar evită, căci asta ar însemna sfârșitul.
Până la urmă cine sunt cei care SPUN că trebuie să existe un final când O POVESTE nu mai are noimă? Nu asta înseamnă iubirea? Să devii nebun din cauza cuiva, să fii necugetat în alegeri, dar să alergi mereu spre el? Cui îi trebuie în astfel de vremuri casă, mașină și copii? La cum suntem construiți, nimeni nu le mai poate avea pe toate și la sfârșit să spună că trăiește, simte și visează alături de persoana cealaltă. Văd în jurul meu oameni care au mers pe calea asta. Au urmat rețeta până la capăt. Și cum sunt? Goi. Fără nicio trăire, fără niciun vis.
Nu vreau să spun DESPRE mine că nu mai simt nimic, că nu mai vreau nimic. Îmi place să nu știu ce mă așteaptă mâine, să fiu surprinsă de cel de lângă mine, de alegerile ori vorbele lui. La fel cum s-a întâmplat și aseară. Nu-l așteptam. Nici el nu cred că se gândea că o să fie așa. Dar s-a întâmplat. M-a sunat și mi-a zis că are nevoie să mă simtă. Egoist. Și-n sincronizare perfectă cu dorințele mele. Ador cum mă simt în brațele lui. Dacă s-ar putea să existăm doar cu atingeri și mormăieli ar fi perfect…
Fără cuvinte mari, fără planuri de viitor. Doar secunda prezentă și cât mai multă trăire. Cam atâta cât simt eu acum, uitându-mă la el cum privește în gol. S-a creat un vid între noi. Nu vorbim despre lucrurile care ne rănesc. Nu o să ajungem niciodată pe aceeași pagină, am mai încercat asta cândva. Acum, ne sincronizăm în sărutări, atingeri și priviri. Atât. Și, pentru moment, amândoi simțim FERICIRE ȘI IUBIRE.
Guest post by A.D
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
