Am divorțat de un bărbat extraordinar (nu sunt nebună)

Your tuppence

1. 
   Andreea / 20 July 2016 23:52

   Ma bucur sa vad femei care iau atitudine! Casnice nu inseamna el sa fie rege si tu sclava. Femeile care accepta asemenea situatii inseamna in primul rand ca nu au respect de sine. Imi pare rau sa vad in jurul meu mereu femei batjocorite. Am stat si eu cu un barbat care a dat in mine …dar la prima palma data in public am rabufnit si i-am dat un pumn de i-am spart doi dinti. Nu am fost batuta de parintii mei niciodata si nu am putu sa accept acest lucru. O palma trasa odata vine si a-2 a si a-3 a. Cand iubim suntem predispusi la compromisuri. Dar asa ceva nu trb toleraf

   18

   1

   Reply ↓
2. 
   Lica / 19 July 2016 20:55

   Exact asa o sa fie peste cativa ani! O sa te saturi si de asta.

   4

   8

   Reply ↓
3. 
   Maria Cristina / 19 July 2016 17:34

   Frumos articol! Ma regasesc si eu aici in randul femeilor cu un trecut nu prea roz , cu un sot manipulator si posesiv , care nu uita sa ma jigneasca si sa ma injoseasca la fiecare ora si din cand in cand ma mai si lovea. Am trait 9 ani langa un asemenea om, nefericita si dorindu-mi sa mor- acelasi tipar-cu mama supra protectoare, implinindu-i orice capriciu (indiferent de varsta) si cautandu-i scuza la orice mizerie facuta. Este un barbat perfect sie xemplar din afara-si pare. Dar realitatea e atat de diferita. Dupa 9-10 ani am avut curaj sa pun punct casniciei -pe care am prelungit-o din cauza celor doua fetite-si sperand ca se va schimba. Dar picatura a umplut paharul …acest fapt m-a costat mult. Nu ajunge ca e un om mizerabil-e si un monstru: mi-a luat fetele si le-a facut s ama urasca-doar asa pt ca vrea el si ca nu m-am reintors la el. E vina mea ca am asteptat atata timp-dar am facut-o. In prezent sunt alaturi de un om minunat-total opusul -exact ca si in povestea de viata a dumneavoastra. Va doresc multa fericire si sa va bucurati de fiecare moment din viata si de fiecare lucru marunt care merita.

   17

   

   Reply ↓
4. 
   Anca / 19 July 2016 9:25

   Si eu am un baietel, sper sa nu ajunga ca tatal (fratii mei nu au ajuns ca tata), si si sotul meu e “crescut” de mama lui foarte egoist as putea spune, nimeni pe lumea asta nu face lucrurile mai prost decat mine, in viziunea ei, a mamei soacre. toti copiii din lume sunt mai educati si mai grasi si mai bine imbracti si mai .. decat ai mei, pentru ca ii educ eu, nu ea!! si tata si-a facut si inca isi face de cap toata viata… pana la urma cred ca nu mamele sunt responsabile pentru ei, sotii nostri, ci noi, daca nu ne place si nu-i putem nicicum schimba trebuie sa plecam din relatie si gata, doar ca trebuie mult, mult efort si sustinere ceea ce de multe ori nu aveam!!

   7

   2

   Reply ↓
5. 
   claude / 21 October 2015 23:28

   Pertinent articol. Sunt foarte bucuroasa ca s-a mai trezit inca o femeie la „viata”, ca sa spun asa. N-am fost casatorita, dar am locuit 5 ani cu un individ care a crescut intr-o casa in care tatal nu manca pana nu-i punea nevasta masa (chit ca era mancare in frigider, nu se atingea de nimic). Inceputul relatiei a fost ok, era un tip inteligent si aveam multe lucruri in comun, ieseam in fiecare weekend etc. Lucrurile au inceput sa devina dramatice cand io veneam de la birou si-i gateam, iar el prefera sa mearga sa manance la ma-sa, care, la un moment dat, mi-a spus ca baiatul ei a slabit si daca nu l-am pus la vreo dieta. Pe scurt, ea-i bagase-n cap ideea ca, daca femeia lui nu e ca ma-sa, sclava la barbat (i se parea absurd ca femeia sa iasa singura din casa cu prietenele in oras si foarte normal, in schimb, ca barbatul sa iasa la baute nopti intregi cu baietii fara ea). El era influentat de amandoi, si de taica-su, si de ma-sa, astfel ca ajunsese sa fie extrem de confuz. Cand l-am intrebat ce sa fac daca nu-i place cum gatesc (sa ma duc la master chef, sa angajez bucatar special pentru fanteziile culinare ale domnului), a zis ca ar trebui sa stau mai mult pe langa ma-sa. M-am simtit extrem de jignita nu de idee, ci de faptul ca pana sa ne mutam baga in el tot ce-i gateam, iar dintr-o data, si-a dat seama ca prefera mancarea maica-sii. Relatia s-a terminat cu surle si trambite. Maica-sa incepuse sa vina foarte des pe la noi (in apartamentul meu adica) si incepuse sa imi dea sfaturi cum sa aranjez prin casa pt ca baiatul ei drag nu se impaca cu ceea ce exista deja in apartament. Serios ?! Pe langa asta au fost si alte lucruri de tot rahatul, dar ideea e ca acum sunt foarte ok si ca am devenit lesbiana (cumva, a fost in mine chestia asta, iar el mereu imi reprosase ca fac pe cocosul in casa; pai, nu pot fi altfel daca nici gaina nu-ti convine). Deci, Mirceo, daca vezi articolul asta, sa stii ca ma bucur ca mi-am omorat 5 ani din viata doar ca sa-mi dau seama ca o femeie te respecta si nu se lipeste de fusta ma-sii in fiecare clipa a vietii ei.

   10

   1

   Reply ↓
• 
  Marinela / 22 October 2015 9:53

  Viata ne aduce tot felul de provocari, din care noi trebuie sa invatam si sa facem ce credem noi mai bine la momentul respectiv. Apoi, cu ceva efort, reusim sa evoluam, si sa trecem la urmatorul nivel. Chiar si in materie de sentimente. E greu sa nu dispretuiesti fiintele aflate pe o treapta mai jos, dar sa nu uitam ca toti am fost acolo la un moment dat si ca trebuie sa le dam si lor o sansa si poate chiar sa le ghidam pe drumul cel bun. Abandonul nu e optiune! Trebuie sa luptam, sa invatam, si sa gasim varianta cea mai buna, atat pentru noi cat si pentru celelalte suflete de langa noi, care la sfarsitul zilei sufera, poate, de singuratate. Asa cum bine zicea Onyxia, una din autoarele mele preferate, “Viata te chinuie, dar te si invata”. L-as cita si pe Garrosh, si cu asta inchei “Lupta intai cu inimia, si apoi cu securea!”

  2

  

  Reply ↓