Eu doar ce am divorțat de un domn absolut extraordinar după toate standardele, care era EXACT ca în descriere. A fost în mod evident un copil dificil și încăpățânat, însă, chiar și-așa, influența stilului mamei era covârșitoare.
Vă jur că am aruncat ani la rând mâncare rămasă în frigider, pentru că nu făcea un efort să ajungă acasă înainte de 9-10 și mânca la birou. NICIODATĂ nu voia să vină la masă și cerea să i se aducă pe canapea, inclusiv când veneau rudele lui în vizită, deși toată lumea stătea la masă. Are 43 de ani și mama lui, distinsă profesoară, venea și îi punea șervetul pe burtă și multe altele de felul ăsta. Nu este rău să gătești pentru soțul tău, însă este rău să faci asta când nimeni nu observă.
Urmează să mă recăsătoresc cu un domn care nu mănâncă niciodată fără mine, îmi trage scaunul la masă, nu merge înaintea mea cu 20 de metri, observă când îmi schimb rujul, îmi răspunde la telefon și nu e nepoliticos față de nimeni, cum era fostul meu soț, care îmi trata prietenii și familia ca pe niște amărâți, ca și cum el și ai lui ar fi fost din vreo familie de elfi sau nu știu ce alt popor ales.
Părinții mei îl regretă pentru că este ”bogat și respectat”, și mie mi-a fost foarte greu să accept că nu am cum să fiu fericită lângă cineva care mă frustrează constant și care îmi spune că o căsnicie înseamnă să îți accepți partenerul așa cum este. Este foarte ciudat că nici măcar el nu a spus vreodată că eu îi fac viața urâtă în vreun fel și nu mi-a reproșat decât faptul că nu îl accept cum este.
Câteva luni după divorț, și el, și familia, și prietenii, și-au dat brusc seama că nu sunt așa proastă pe cât par și m-au căutat isteric, însă e incomparabil mai bine să stau lângă cineva căruia îi sclipesc ochii când mă vede și care apreciază fiecare lucru pe care îl fac. Este perfect adevărat faptul că în relația ta cu copiii se reflectă relația cu soțul. Mama este exact genul de îngrijitoare și eroină pe meterezele maternității, iar tata s-a purtat dintotdeauna exact ca fostul soț, adică așa cum a avut chef, știind că i se va ierta tot, pentru că, nu-i așa, femeile nu îți abandonează familia.
Slavă Domnului că am avut puterea să nu pic în capcana asta! Este foarte trist că toate mamele care scriu aici nu își dau seama că pentru ele prioritar trebuie să fie copilul, de acord, însă familia lor este soțul. Copiii cresc și pleacă, tu rămâi cu un bărbat care nu te bagă-n seamă și nu te respectă. Apoi ce mai ai de făcut?? Exact ce îi spun eu mamei când mă sună tristă că i-a zis tata nu știu ce: să taci și să-l suporți și restul zilelor. Exact cum a făcut și soacra mea, exact cum face și mama mea.
Comentariu la articolul Mamelor, nu mai creșteți bărbați defecți!
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.