Mă uitam de la etajul trei, unde aveam locuința, la ușa blocului care era exact sub geamul dormitorului meu. L-am văzut cum a ieșit, cum a pus valiza jos, cum a întors capul îndărăt spre geamurile noastre, mijind ochii. Era un apus cu un soare roșcat, ale cărui raze băteau exact de unde priveam eu. Nu cred că a reușit să mă vadă.
Așa a fost despărțirea noastră. Mi-a lăsat un card bancar cu o seară înainte și a zis că pleacă departe, și că aici sunt toți banii lui și că să-mi cumpăr cu mami tot ce am nevoie până revine. Nu a mai revenit, iar mami și-a cumpărat bluze scumpe și parfumuri și a plătit cu cardul lăsat de tata pentru mine, și mie mi-a cumpărat doar un tricou bleu, că așa cerea profa de educație fizică. Atât. De atunci am prins o ură inexplicabilă pe tata și pe cardurile bancare.
Îmi aminteam de el atunci când vedeam prin parc tați cu copii în cârcă care râdeau zgomotos.
Abia după ce mama l-a adus pe Sorin, am simțit că sunt părăsită, că omul din casă venit pe post de „tată” face o gaură și mai mare în pustiul lăsat peste copilăria mea.
Idea de răzbunare a venit după o ieșire la îngheţată cu ambii. Când chelnerul a adus nota de plată, Sorin a zis „Eu nu sunt tatăl tău, ci doar prietenul mamei tale, așa că eu îmi plătesc berea, iar mami restu’”. Într-o zi, când m-au lăsat singură acasă pentru că nu puteau să mă ia cu ei la un chef, am simțit prima dată gustul libertății. Am pus televizorul și am privit în primul rând canalele interzise. Pe urmă am adunat toate păpușile mele și le-am închis în dulap, la întuneric și le spuneam cu voce fioroasă „vin morții, vin morții”.
Sorin nu a stat mult cu noi. Nu țineam la el, dar mă bucuram pentru mama. Nu mai era singură.
A plecat după ce în contul cardului bancar pe care îl ținea în portmoneul maroniu nu a mai rămas un ban. Venise cu mama de la un chef într-o seară, ambii băuți, și s-au retras în dormitor să se iubească. M-au trezit urletele lor animalice și m-am dus la bucătărie să beau apă. M-am uitat la sacoul lui lăsat pe un scaun, i-am sustras cardul din portmoneul lui maroniu și am cumpărat bilete de avion pe internet până ce mi-a dat cu roșu „You don’t have sufficient funds to make this purchase”. Cred că cumpărasem vreo zece bilete în țările unde mi-aș fi dorit să merg. Așa m-am răzbunat eu pe tatăl meu vitreg, dar și pe cardul lăsat de tata.
Mai târziu, când mama mă lăsa singură deja cu regularitate, mă dezbrăcam de tot și mă uitam la mine în oglindă. Eram mică și urâtă și poate din cauza asta nu meritam să am un tată. Vara, când mama mă ducea la mătușa Hana, la țară, o tot sâcâiam cu întrebări de genul „Hana, da’ eu cum îți par, sunt o fată urâtă, nu e așa?” Şi mătușa Hana mă consola și îmi spunea că sunt o fată deosebită și, când voi crește, se vor bate băieții în duel pentru mine. Asta mă încuraja și eu așteptam cu nerăbdare să cresc mare.
Eram într-a cincea când m-am revăzut cu tata. Era la înmormântarea mătușei Hana. S-a apropiat de mine și mi-a dat o sută de lei. Era un nene pe care nu-l cunoșteam și de asta ezitam să-i iau. „Hai, nu te rușina, doar sunt tatăl tău”, mi-a zis. După ce i-am ținut câteva minute în mână i-am dat înapoi. Lângă el era și noua lui nevastă pe care am îndrăgit-o imediat. Tare mi-aș fi dorit să am așa o mamă. Era îmbrăcată într-un sacou cafea cu lapte, blugi deschiși și pe cap avea o beretă roșie. M-a apucat de mână și mi-a vorbit ceva foarte matern. Nu era ca mama, îmbrăcată unisex și mereu transpirată din cauza pungilor grele pe care le aducea de la aprozar. Nevasta tatei avea niște mâini calde, de voiam să țină acest moment la nesfârșit.
Ultima mea întâlnire cu tata a fost la o trecere de pietoni. Eram deja la liceu, în clasele mari. I-am zis „Hei, salut” și el s-a uitat la mine și a zâmbit obraznic, crezând că sunt o agățătoare de stradă. M-a durut mult că nici nu m-a recunoscut. Nu ne-am mai revăzut. Cineva din rudele lui mi-a zis că a plecat cu nevasta lui în Canada.
Am crescut mare, dar băieții nu s-au mai bătut în duel pentru mine.
Când sunt singură în casă, mă uit pe geam la ușa blocului pe unde a plecat tata și visez că atunci când voi fi mare de tot și voi termina facultatea, voi face un film. Despre mine, despre mama și tata care mă iubeau și care nu s-au despărțit niciodată. Dar mai ales despre tata, care îmi spunea povestea de seară cu mușchetari, dueluri și mătuși nemuritoare. Atât.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.