1. E umilitor să mint. Mai ales să mint ca să mă sustrag consecințelor propriilor fapte.
2. Proprietatea altuia e sacră. Inclusiv cireșele de mai din Mora și florile de magnoliu de pe Pangratti.
3. Spațiile și bunurile comune – de la străzi și parcuri și leagăne la cărțile din biblioteca publică – sunt la fel. Nu trebuie să fac nimic care să le altereze și nu îmi pot însuși nimic. Bine, câte un bănuț înflorit din rondul de la Charles de Gaulle mai palmam uneori, neobservată, dar la panseluțe puteam doar să visez.
4. Să salut nu e opțional. Nici să spun “te rog” sau “mulțumesc”. Nici să respect vârstnicii.
5. Să învăț nu e opțional. Pur și simplu nu părea să existe alternativă la a merge la școală, a mă strădui, a lua note bune, și asta mulți ani, până terminam facultatea.
6. Să muncesc nu e opțional. Bine, asta înțelegeam doar observând. Adulții munceau. Mergeau la serviciu, munceau în casă, găteau, trebăluiau, meștereau. La țară, după serviciu, luau sapa și plecau la câmp. Uneori, toate astea le cereau să se trezească la 4 dimineața, alteori să termine mult după ce noi adormeam. Nimeni nu se plângea de muncă sau de oboseală vreodată, nu în fața noastră.
7. Ce au alții nu e treaba noastră. Și invers, ce avem noi nu e treaba altora. Nu invidia și nu te lăuda, cum ar veni.
8. Ce fac alții nu e treaba noastră. Ce facem noi nu e treaba lorl. Nu bârfi și nu fi gură spartă.
9. Suma primită rest din greșeală, oricât de mică, trebuie returnată chiar dacă ai ajuns deja acasă și faci 30 de minute înapoi până la magazin. Altfel, doamna pune de la ea. Mantra cumpărăturilor cu bunicii.
10. Fereastra trebuie deschisă larg dimineața, imediat cum te-ai trezit. Gerul dezinfectează. La fel, și soarele.
11. “Tatăl nostru” nu e rugăciune. E scut antiatomic și remediu pentru toate bolile și relele pământului. Și de deochi. Și somnifer, deci e inutil să încerci să adormi fără.
12. Să mă plâng e un gest nepoliticos. Și un obicei urât. În plus, nu-mi folosește la nimic.
13. Adulții slobozi la gură sunt oameni buni, amuzanți, onești și deschiși. Și erau destui, un clan, în frunte cu străbunica mea maternă.
14. Din casă nu se iese decât cu haine de stradă, chiar și până la cutia poștală. La masă te așezi doar îmbrăcat decent, nu contează cât de cald e. Când ai musafiri nu stai în papuci. Iar mai târziu, pe la 12 ani, sfatul de styling al bunicii paterne: “dacă fusta e cam scurtă, măcar mânecile să fie lungi”. Plus cea mai importantă învățătură: din casă nu ieși decât cu chiloții curați 
15. Nu cer ce nu mi se cuvine. Nu “aranjez” nimic. Nu sar peste rând. Nu sunt mai presus decât alții. Ai mei nu erau nici bogați, nici săraci. Nici din partea mamei, nici din partea tatei. Nu țin minte ca averea să fi fost prețuită în mod special. Laudele lor supreme se refereau, de fiecare dată, din ambele părți, la cinste, curățenie și muncă. Și la învățătură.
Au mai fost și altele, de care îmi tot amintesc când povestesc despre bunici și copilărie. În plus, de câte ori trebuie să iau o decizie grea sau am o cumpănă, îmi vin în minte gesturi sau vorbe de-ale lor. Și mi se pare că lor le era mai ușor să își urmeze principiile decât îmi e mie. Poate pentru că “stofa” lor era mai încercată.
Guest post by Andreea Mureșan
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Horoscopul ultimului Mercur retrograd din 2024 ( în Săgetător, 26 noiembrie – 15 decembrie)
Te întreb pe tine, soare (Phoenix)
“Ești frumoasă, deci ești proastă”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
