„Ești singur/ă la vârsta asta? Vai, așa vei rămâne toată viața!” Așa gândesc unii oameni. Trăim într-o lume în care mai mult ne judecăm unii pe alții decât să ne analizăm propria viață. Iar subiectul predilect al judecăților pare să fie legat de vârsta la care ar trebui să fim căsătoriți sau cel puțin implicați într-o relație serioasă.
Dacă o femeie are 30 de ani sau chiar mai mult și nu este căsătorită sau nu are o relație serioasă, nu înseamnă că este o ciudată sau că suferă de vreo boală. Este alegerea ei dacă vrea să se căsătorească, dacă vrea să aibă o relație serioasă. Nu punem oamenii la zid pentru asta.
Nu mai suntem ca părinții noștri, care se căsătoreau de foarte devreme și de cele mai multe ori cu parteneri aleși de familie. Pe care erau norocoși dacă îi vedeau de câteva ori înainte de nuntă… Acum, e altfel. Încercăm, stăm, analizăm, schimbăm, iar stăm, iar analizăm, greșim, învățăm, o luăm de la capăt.
Nu e o decizie ușoară, nu avem de ce să ne grăbim, iar cei încă necăsătoriți nu sunt nici nevrotici, nici frustrați. Nu sunt nici mai răi, nici mai buni decât cei necăsătoriți, simplu ca bună ziua. Ca să nu mai spun că sunt și femei, și bărbați singuri mult mai fericiți decât alții, căsătoriți. Nu mai simte nimeni nevoia să se căsătorească doar pentru a închide gura lumii. După cum nu prea mai stă nimeni căsătorit din același motiv, dacă nu le merge bine.
30 nu este un hotar pe care dacă l-ai trecut de unul singur, fără verighetă sau inel logodna aur pe deget, așa vei rămâne pentru tot restul vieții. Ce e dincolo de acest hotar poate fi mai bun decât tot ce s-a întâmplat până atunci în viața ta. Te-ai mai copt, încă nu de tot, dar oricum știi mai multe decât la 20 despre viață și firea oamenilor. Știi încotro vrei să apuci, cu cine ți-ai dori să mergi pe acel drum, dacă vrei și copii sau doar un câine, și câte altele… Care sunt doar treaba ta și pentru care nu ai de dat explicații nimănui. Respectul și poziția în societate nu vin odată cu o hârtie. Cum nici fericirea nu e legată de aceeași hârtie, de a cărei valabilitate ori putere de liant s-au lămurit cam prea mulți.
Nu vreau să închei într-o notă pesimistă, dar chiar dacă una, două, nouă relații nu vor merge cum ți-ai imaginat, adevărul e că, după fiecare despărțire, mai dureroasă sau mai suportabilă, vei simți că cel puțin o perioadă ți-e mai bine singură decât prost însoțită. Și mai bine te uiți o vreme după pandantive – sunt bijuterii cu bună reputație, fără complicații. 🙂
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
