Alte întâmplări cu Panait Istrati îndrăgostit

4 July 2020

Dat fiind că v-a plăcut să citiți despre crailâcurile îndrăgitului scriitor brăilean (1884-1935), am decis să vă mai răsfățăm cu câteva pățanii în amor ale lui Panait Istrati.

  1. ÎN ELVEȚIA, LA O ARTISTĂ. BONUS: FEMEIA CARE FUGE CÂND CONSTATĂ CĂ E ZUGRAV

În anii primului război mondial, Istrati vagabonda prin Elveția. Își câștiga greu pâinea, dar și risipea toți banii într-un ritm amețitor.

Un bun prieten de-al său povestea într-o publicație franceză, în aprilie 1935, la moartea scriitorului, cum era Israti în timpul războiului: într-o seară, de pildă, intră într-un restaurant-cafenea, cu banii care i-ar fi asigurat hrana pentru o jumătate de lună.

Numai că, luat de valul atmosferei, se va îndrăgosti de actrița-cântăreață care ațâța clienții să cheltuie. Aceasta îi va dedica lui Istrati o romanță: Quand on est jolie, jolie comme vous.

Istrati răscolește locanta, practic fuge cu dizeuza, care îl credea avut și se considera binecuvântată. Cheltuie imediat cu artista toți banii, iar draga de ea constatând că, de fapt, e un pârlit îl părăsește fără regrete.

Ca să se învețe minte, Istrati, în restul lunii aceleia, a mâncat doar cartofi și a băut doar apă. Dar nu s-a învățat minte.

Epilog: nu a fost ultima dată când o damă îl abandonează constatând că nu e cine credea ea că e.

Altădată, o altă iubire din spațiul francofon, pe nume Yvonne, dă de Istrati din întâmplare. Îl vede sus pe schelă, în salopeta lui de zugrav. Uluită că se îndrăgostise de un muncitor oarecare, nu de un distins intelectual cum socotea ea, Yvonne fuge, iar Istrati dă să sară în urma ei, mai-mai să-și frângă gâtul. Dusă a fost.

Panait Istrati (în picioare), alături de bunul său prieten Mihai Mihailovici Kazanski, alături de care a hoinărit prin lume în prima tinerețe. În această fotografie, Istrati avea 23 de ani.

ZIUA ÎN CARE ISTRATI A INTRAT ÎN PARIS CU DOUĂ FEMEI, O MAMĂ ȘI O FIICĂ, PE CARE LE-A SEDUS LA UN BAL MASCAT. FIICA VENISE COSTUMATĂ ÎN FLUTURAȘ

Câteva lămuriri necesare: Panait Istrati a locuit începând cu martie 1916 în Elveția. Inapt medical pentru armată, a plecat din România ca să scape de ororile primului război mondial.

Ajuns în Elveția, a încercat mai multe meserii de periferie, a fost inclusiv tractorist, a fost internat în sanatorii de tuberculoși (era bolnav) și, conform propriilor mărturii, mai multe cantoane îl declaraseră indezirabil, mai ales că începuse să scrie și la o gazetă socialistă din Geneva. Cât a durat războiul nu părăsește cantoanele de limbă franceză.

Dar iată că în 1920, Istrati descinde la Paris, cu două femei de brațe: o mamă și o fiică. Merge la cizmarul Gheorghe Ionescu, omul care îi oferise găzduire și cu șapte ani în urmă, la trecerea din 1913 în 1914. Atunci petrecuse câteva luni la acest prieten socialist.

Din amintirile lui Ionescu aflăm că Istrati, care își câștiga pâinea mai ales ca zugrav, a intrat în Paris, dichisit ca un domn, bine îmbrăcat, la costum de haine, elegant și îmbătat de succesul său în amor.

Fiica de la brațul său drept fusese cucerită la un bal mascat în Elveția, unde venise costumată în fluture.

Îndrăgostită de Istrati fulgerător, ea fuge de acasă (era măritată). Este însoțită în fuga ei de mama sa, care și ea cade răspusă de farmecele istratiene.

Mama vinde mobilele din casă pentru a stipendia călătoria ineditului trio către Paris.

Alături de Bilili, o geneveză cu care a trăit între 1926 şi 1930 (cât încă era însurat cu o alsaciană, Anna Munsch). Aici, cei doi sunt la gorunul lui Horia, în Ardeal.

Relația cu fluturele (o blondă mereu cu zâmbetul pe buze, după cum și-o amintește Ionescu) n-a rezistat. Nici cea cu mama fluturelui.

În toamna acelui an, Istrati pleacă la Nisa, unde un prieten îi făgăduise un loc de muncă sigur (va salahori într-o librărie, apoi într-o farmacie).

Plecarea a fost cauzată mai ales de neînțelegerile cu nevasta lui Ionescu, o franțuzoaică, Martha, care nu agreea obiceiul balcanic de a cere bani cu împrumut prin prieteni.

Nu știm ce s-a întâmplat mai departe cu tânăra-fluture, și, din păcate, nici cu mama ei.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Inside out

UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)

Salutări din Parisul olimpic

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro