Septembrie, luni. Povestea mea ar putea începe cu titlul melodiei lui Brenciu. 🙂
Septembrie, 20, mai exact. Două zile mai târziu urma să zbor să îmi revăd câteva zile buna prietenă mutată de niște ani buni în orașul meu favorit, undeva în vestul Europei. Pandemia ne ținuse departe aproape doi ani.
Pe D. îl întâlnisem cu aproape două luni în urmă acolo unde se întâmplă majoritatea primelor întâlniri, mai ales de când cu vremurile astea ciudate, pe o binecunoscută aplicație de dating. Îl cunoscusem e mult spus, ne conectaserăm, ne salutaserăm, făcuserăm schimb de câteva fotografii și cam atât.
Îmi promisesem să stau departe de bărbații însurați, dar planul de acasă nu se potrivește neam cu cel din târg. Descrierea lui era clară, era căsătorit… mă rog, foarte clară.
Naiba știe de ce, poate pentru că m-a amuzat super like-ul lui, după ce m-am uitat lung la ecran vreo 30 minute, am apăsat like back și… match-uiți am fost de Sfinții datingului online!
Îmi lăsa mesaje odată la câteva zile, îi răspundeam râzând și îmi vedeam de viață. Între două mesaje, uitam complet de el. :))
Într-una din zile, i-am spus că nu cred că ritmul lui de viață s-ar potrivi ritmului meu. Mi-a spus că mă înțelege și că-mi respectă părerea, dar că poate ne vedem la o cafea. Mingea a rămas în terenul lui, dar am reușit să ne vedem abia după vreo alte două săptămâni, înainte de plecarea mea.
Am ieșit la prânz, convinsă că în maximum o oră îl expediez. Ne-am despărțit după două ore jumate, în care am râs și am vorbit întruna.
La întoarcerea mea din vacanță, m-a așteptat cu flori la aeroport. Îmi deschidea portiera mașinii când urcam și când coboram. Avea toate cuvintele la el. Într-una din zile, am intrat într-o stație peco să ne cumpărăm cafea. Eu am cerut-o, ca de obicei, neagră, fără zahăr. Casiera a insistat, că e forte amară, eu i-am repetat că așa o beau, fără zahăr. Completarea lui D., nu a întârziat: “doamna nu are nevoie să adauge zahăr, este ea suficient de dulce.”
Să vă spun că ambele casiere s-au topit și au exclamat un ,,awwww, vaaai, ce drăguuuț!”?
D. nu știe să facă sex. Face dragoste. Atent, fără grabă, cum citisem doar prin cărți. Cu îmbățișări, dezbrăcat pe bucățele, sărutat și alintat îndelung, cu orgasme intense… într-un fel cum vă doresc să experimentați măcar o dată în viață.
Am râs mult împreună lunile alea. Arătam și mă simțeam ca o adolescentă.
În scurt timp, pentru mine a devenit insuficient ce îmi putea oferi. Era prea frumos, atunci când era, ca să mă mulțumesc cu puțin și ca să nu doară. Nu sunt femeia care să stea în umbră sau care să accepte rolul de amantă. Nu pot. I-am spus ce simt și ce vreau și totul s-a oprit. Mă îndrăgostisem. De aici, până pe lună și înapoi.
De ce am acceptat? Poate am vrut să văd lucrurile și de cealaltă parte a baricadei. Nu știu, poate încă simțeam că atât merit, poate încă mai am de vindecat traume vechi, poate că…
L-aș vrea cu totul în viața mea? Nu. Aș fi în locul soției, familiei lui, care nu îl are acasă cu totul. În plus, nu cred că poate fi bărbatul unei singure femei, nici măcar al unei singure amante.
Îmi pare rău că am trăit experiența asta? Nu, clar nu, a fost cel mai mișto bărbat care mi s-a întâmplat până acum.
Încă tânjesc după el sau poate după felul în care mă simțeam când eram cu el, cine știe…? Va mai trece o vreme până când usturimea din piept o să treacă și până când lcrimile nu mi se vor mai înnoda prin gât.
Este final de noiembrie. D. își continua căutarea, s-a întors în lumea datingului online. Data viitoare poate îl găsești tu acolo, cea care citești rândurile acestea, așa că nu arunca cu pietre.
Sunt oameni care nu se îndrăgostesc niciodată. Într-o altă etapă din viața mea, aș fi judecat femeile care alegeau să devină iubitele unor bărbați însurați, iar pe ei și mai mult. Acum, deși tot îmi doresc un bărbat doar al meu, nu mai judec. Nu trăiesc în papucii nimănui ca să judec.
Fiți mai blânzi cu voi și iubiți.
M, o moldoveancă sexy și mișto
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
